vineri, 31 decembrie 2010

Cuvinte la intamplare

2011-betie. ger. ameteala. frig. ganduri. liniste. Metallica. Guns n Roses. liniste. caldura. rau. liniste. revenire. frig. tremurat. tragic. spaima. atac. masca. minciuni. frig. sarut fals. minciuni. lacrimi. zapada. rosu. primul sarut. amintiri. dragoste. regret. neintelegere. semne de intrebare. minciuni. amintiri. fantome. negru. cafea. rece. Onix. pijama. lumina. tristete. regret. lacrimi. Guns n Roses. This I love. I just can't let it die. versuri. amintiri. regret. ura. sadic. lame. sange. Guns n Roses. lacrimi. Xela. trecut. regret. pauza. gol. sec. linie dreapta. sfarsit. infinit. sfarsit infinit. ilogic. lacrimi. redescoperire. ganduri. versuri. tristete. dor. amintiri. primul sarut. buze. dulce. cacat. revelion. revelion de cacat. sampanie. urat. sampania sucks. eu. varza. eu varza. prea varza. asfalt. praf. ciment. dragoste. pierdut. vant. ratacita. campie. pistol. trandafiri. rosu. Guns n Roses. drum. viteza. whiskey. minciuni. frumusete. privire. te iubesc. si eu te iubesc. fals. minciuna. intrebari. nesiguranta. sfarsit. replay. insomnie. gust de sunca. Cristi. mail. youtube. Ecstasy. nesiguranta. ajutor. sabie. taste. frig. tremurat. inel. negru. vorbe. calorifer. pisica. Metallica. cimitir. ceata. ajun. momemnte. fals. pierduta. mare. Vama. versuri. lumea asta pare plina de prosti ce s'au iubit. parasita. regasire. Egipt. praf. maioneza. dulceata. paine prajita. lemn. albastru. cer. biserica. chitara. par carliontat. grav. labirint. alb. sidef. bunica. nasturi. telefon. emo. mesaje. Dany. amintiri. dor. te iubesc. jos. pierdut. ajutor. incapabil. dicionar. fluturi. Deea. nume. analog. amfetamina. Kiss. mere. tutun. 1 leu. privire. pierduta. amintiri. atingere. rece. sarut. scari. monument. biosinteza. aparat foto. hanorac. negru. mentolat. frunze. tremurat. intarziere. moarte. sange. lacrimi. suferinta. negru. inima. franturi. inima franta. reasamblare. inima reasamblata. vise. implinit. vise implinite. praf. vise spulberate. inceput. ca naiba. colti. pierce. vampir. negru. ciufulit. ochelari. ciocolata calda. canapea. moale. el. durere. caldura. crima. ceai. culori. apa. puf. despartire. imortalitate. trecut. prezent. viitor. anexa. diagrama. inima. creier. creion. foaie. albastru. patratele. inima, plamai. tutun. spital. psiholog. durere. cap. durere de cap. spaima. pierduta. spaima. tremurat. gri. maxim. tragic. tristete. nelamurire. zgomot. lumina. viata. speranta. tunel. tren. accident. sange. spital. chirurg. cimtir. cavou. colinde. Craciun. brad. Hodor. hanorac. larg. hanorac larg. verde. shuzi. imbratisare. sarut. ceata. frig. tufa. camasa. rucsac. sani. lamaie. bec. rasete. ciudat. stare. reintoarcere, implinire. ciudat. neasteptat. ajun. ceata, semn de circulatie. OK. portocaliu. ciuperci. sos alb. prigat. sarut. lacrimi. inauntru. suflet. ghilotina. suflet retezat. sfaturi. inutil. nebunie. agresivitate. sadic. sange. negru. plete. blond. trecut. 90. masina. caramiziu. praf. cerneala. fereastra. frunze. banca. tatuaj. bratara. trecut. momente. amintiri. lacrimi. suspin. tremurat. bucle. mormant. elicopter. scurt. blugi. rosu. carouri. ploaie. timp. ceas. urme. sange. cioburi. blog. aplauze. resemnat. descarcare. litere. sfarsit. inutil. oboseala. 4. dimineata. Dunare. apus. ruina. amintiri. sarut. tremurat. calm. frig. speranta. bucurie. tren. colt. lacrimi. cearta, :X . inimi. distanta. dor. aglomeratie. lumanare. ploaie. bunatate. durere. speranta. lumina. nimic. invocare. eu. rau. vampir. noapte. liniste. 1. saptamana. amintiri. dor. durere. sange. metal. negru. versuri. ameteala. ciudat. nesiguranta. saturatie. romana. tramvai. frunze. culori. mort. apus. blocuri. strada. pustiu. gol. nostalgic. speranta. bum. stop. neasteptat. lacrimi. lacrimi. lacrimi. sadic. sinucidere. sange. ganduri. eliberare. pepsi. sfarsit. ghilotina. iubire. pierdut. sfarsit. vointa. iertare. eu. vinovatie. sentimente. anapoda. sfarsit. replay. concert. lant. ciocolata. nou inceput. vecie. pierdut. pierdut pe vecie. impotenta. nimic. n'a ramas nimic de facut. asa se termina.
Asta'mi trece mie prin cap la ora asta, dupa un revelion de cacat. Don't hate me.

Un nou an, un nou inceput.

Asta'i ultimul post din 2010.

Pai da. Cum minunata de D. a facut un post la fel de minunat ca ea in care m'a pomenit si pe mine,
tre' sa fac si eu unu', ca sa fim chit. Deci da. Asta...pai asta a fost cel mai frumos an. A fost magic. Mai sunt cateva ore si spuf. S'a dus. Inca unul...parca a trecut prea repede. In fine, anul asta a fost plin de chestii super tari. Si n'o sa uit niciodata ce'a fost. Ce a facut anul asta asa frumos a fost prietenia. A, si chestia aia ciudata pe care o numim dragoste. In special ea.
Si vreau le multumesc lor pentru asta. In special lui D. si lui E. Dar sa nu credeti ca am uitat de ceilalti. Va iubesc pe toti!

Happy new year! ♥♥

joi, 30 decembrie 2010

...asta singur intr'o zi de vara o vei afla.

Si am aflat. Nici atunci n'am stiut si nici acum nu stiu ce e. Din clipa aia, a inceput. Acel ceva ce nu stiu ce e. O fi dragoste...poate, nu conteaza. Nu'mi pasa. M'a dat peste cap. Am renuntat la multe chestii si as renunta si acum, doar ca sa fiu cu el, pentru ca e singurul lucru pe care mi'l doresc. Sa fiu cu el si sa nu ne mai desparta nimic. Da, acum e perfect...dar cat o sa dureze?

"Am fi putut fi singurii, Fat-Frumos."

Chiar nu exista cuvinte sa descriu ce simt acum. Vreau doar sa nu se termine niciodata. Ceea ce e imposibil. Macar mi'am recapatat speranta. Poate intr'o zi o sa ne revedem pe plaja si'o sa reinvie momentele alea...Indiferent de distanta, indiferent de ce o sa se mai intample, stiu ca un singur lucru o sa ramana neschimbat - ce simt pentru el.

Te iubesc.

miercuri, 22 decembrie 2010

You're poison running trough my veins

I want to love you but I better not touch
I want to kiss you but I want it too much
I want to taste you but your lips are venomous poison




S'a intamplat. Mereu am renuntat la ce voiam eu ca sa ii fac pe altii fericiti, si asa am uitat de mine. Am zis ca daca eu nu pot fi fericita, macar sa fie altcineva. Dar vreau sa fiu si eu fericita. Si basmul prinde radacini. Radacini noi. Si s'a intamplat. Si'mi place. Mi'era dor.

luni, 13 decembrie 2010

Snuff


Decembrie. Ah, din nou iarna. Vine Craciunul...cat l'am asteptat. Atmosfera aia a sarbatorilor, peste tot luminite, clopotei...atat de frumos. Parca oamenii sunt mai iubitori acum. As lua pe toata lumea in brate. Macar acum sa renuntam la sentimentele "negative" pe care le avem fata de anumite persoane si sa fim mai buni, de dragul sarbatorilor. Si vreti sa va zic ceva? Sunt fericita. Oficial! Am uitat de toate. In sfarsit, doamne, am trecut peste. De data asta vorbesc serios! :] Cred ca Mosu' a venit mai devreme si mi'a adus cadoul pe care nu credeam ca o sa'l primesc, Cel putin nu Craciunul asta: dragostea. Am inteles ce inseamna cu adevarat sa iubesti. Si, cateodata ajunge o privire ca sa lasi in urma o intreaga istorie. Chiar mi'era dor de starea asta. Aproape uitasem cum e. Dar acum pare perfect, desi nu am niciun motiv mare si tare pentru fericirea asta. E pur si simplu aici si aici vreau sa ramana! :] Poate e din cauza unui mic pusti dragut, poate ca vine vacanta, sau poate ca am reusit sa vad cu adevarat frumusetea momentului. Deocamdata, nu'mi pasa. Am timp sa ma gandesc la asta. Vreau sa savurez clipa, cat mai pot, chiar daca ma arunc cu capul inainte in ceva nou.
PS: Multumesc D. Multumesc ca ai fost acolo pentru mine. ♥

PPS: V. , am uitat sa'ti zic ceva: iubesc ochii albastrii..

sâmbătă, 11 decembrie 2010

If you still care, never let me know.


Mda, m'am convins. Si da, e imposibil. Am crezut in posibilitatea imposibilului. Acum nu mai cred. As zice ca'mi pare rau, dar cred ca am spus'o de prea multe ori. Nici macar nu are rost. Nu pot sa schimb sentimentele nimanui.


miercuri, 8 decembrie 2010

Come as you are, as you are, as I want you to be.


Cu ce v'am gresit ma? Cu ce? De ce e mereu vina noastra? Bine ca ne vedeti pe noi ca suntem asa, ca pe ei nu'i vedeti! De ce faceti numai ca voi ma? De ce nu ne ascultati si pe noi macar o data? Si mai aveti tupeu' sa ne spuneti ca avem dreptul de a alege, ca trebuie sa fim noi insine. Nu va e ma rusine? Duce'ti'va dracului ma! Aveti impresia ca stiti tot, ca puteti sa ne faceti cum vreti voi, ca aveti puterea sa ne schimbati. Va inselati ma! Ne'am saturat de asta. Aici se termina! N'o sa ne luati vreodata libertatea. You'll burn in hell mother fuckers! Degeaba ne amenintati cu tampeniile astea, ca daca nu ne pasa, e in zadar. Si asta va doare cel mai rau. Ca nu suntem cum vreti voi sa fim.

luni, 6 decembrie 2010

Te urasc Fat Frumos, te urasc.



Stiu eu pentru ce e postu' asta.


vineri, 3 decembrie 2010

Oh god, please help me!


I'm sick of it! M'am saturat sa ranesc persoanele la care tin cel mai mult. De ce? De ce, viata cruda? Mi'ai luat tot. Tot. Dar de ce si pe ei? Sunt singurii pentru care nu mi'am incheiat socotelile cu tine! Ca daca nu erau ei, as fi terminat'o cu tine! Ti'am permis cam multe. Am tanjit prea mult. Nu te las sa mi'i iei si pe ei. Nu!
Imi pare rau...imi pare atat de rau. Mai bine tac pentru totdeauna decat sa spun lucruri care dor. Imi pare rau...

joi, 2 decembrie 2010

Epilog

Ploua...Nu'mi place, ma intristeaza. Singurul lucru care imi place, totusi, este faptul ca'mi ascunde lacrimile. Lacrimile care inca aluneca usor pe obraz, inghetand. Lacrimile care inca curg, desi nu ar trebui. Lacrimile...care nu conteaza. Si iar, iar...inca...inca...imi amintesc. Inca doare. Inca...inca e cum stiam ca o sa fie si cum stiu ca mereu o sa fie. Mereu. Stiu ca ma repet, stiu ca de ceva timp asta'i principalul subiect al postarilor astea tampite...habar nu am de ce tot bat campii aici. Ar trebui s'o las balta. Defapt, am lasat'o. Am pierdut tot si pierd in continuare si putinul care a mai ramas. Am incetat sa mai sper. Nu credeam ca pot s'o pierd si pe asta...dar uite ca totul are un inceput. Nici nu mai stiu ce sa zic...defapt stiti ce? Vreau sa ma descarc. Si nu'mi pasa cine o sa citeasca asta si ce are de comentat. Si mai putin imi pasa ca poate Tu o sa citesti asta si o sa zici ca sunt proasta, ca nu exista dragoste, ci doar o amarata senzatie de atasare, ca nu iti pasa. Stiu! Da' nici mie nu imi pasa. Sunt libera sa aberez cat vreau, sa cred in ce vreau si sa simt aiurelile astea, chiar daca realitatea nu e asta. Tu ai zis ca nu'ti place realitatea. Sincer, nici mie nu'mi place. Imi e dor de zilele alea care pentru tine nu stiu cat au semnat. Imi e dor sa ma iei in brate cand mi'e frig. Imi e dor sa te simt langa mine si sa nu imi mai pese de nimic, doar pentru ca esti tu acolo. Imi e dor sa ma ciufulesti...mi'e dor de "buzita". Mi'e dor de tot. Si din nou, nu'mi pasa ce crezi. Nu'mi pasa! Poti sa crezi ce vrei, sa zici ce vrei. Stiu cat sunt de fraiera, ca inca ma mai gandesc la chestiile alea, la tine. Pur si simplu asta simt. As vrea sa pot sa'mi scot inima din piept, s'o clatesc cu apa si sa uit. Dar nu pot. Si'mi pare rau. Am inteles ca tu nu crezi in iubire, dar asta nu inseamna ca nu exista sau ca eu nu am voie sa cred in ea. A, e valabil si pentru restu'. Desi stiu ca o sa imi iau cateva palme zdravene pentru postu' asta, nu'mi pasa. Degeaba imi tineti voi morala, ca eu tot in nebunia mea raman.

miercuri, 1 decembrie 2010

Once upon a december...





"Cand te joci in gand cand te minti razand
Cu moartea pe chip
Sange-n cuvant
Un fir de praf in vant.

Lum
ea se intampla si n-ai de ales
E oare a ta s-o visezi ?"

A venit iarna. Din nou. Cat de mult am asteptat'o...decembrie...la fel de nostalgic ca de obicei. La fel de rece, la fel de pustiu. La fel cum sunt eu pe dinauntru. Nici luminat, nici intunecat. Doar rece. Rece si pustiu. Acel rece si pustiu fascinant, care ma face sa ma simt mai bine, oarecum. Vreau sa ninga. Vreau sa il vad. Mi'e dor de el. Vreau sa'mi dea un bulgare pufos in nas, sa radem, sa ne intindem pe zapada si sa facem ingerasi. Sa privesc cum cad fulgii, si sa scot limba ca un caine nebun. Si sa mananc fulgi. Si sa ma puna in zapada. Si sa radem din nou. Si cand mi'e frig sa ma ia in brate. Si desi pare ciudat, pentru mine nu exista ceva mai frumos.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Beautiful Dangerous \m/

I don't know who you are now
Mystery drenches my brain
I wanna jump deep into your mouth
Cuz something tell's me it's gonna rain


I hear the drum rolls thumping
And my heart starts jumping
And that's when I spit on the floor
Now my head's exploding
And your gun is dirty
So I'm guessing I'm on a roll
Well it's a fine time
Looking for a wine time man
And you said "baby you ready to play"
Well come right on this rollercoaster
Cuz it aint over, it aint over


Now we're on this planet
I'm in love with all your dangers, dangers
We can live forever
I can be your favorite angel, angel
Beautiful Dangerous

We acted smooth like rain
Save all flame that we'll light
You can be sick, I'll be nasty
Cuz sometimes it's more fun to fight


Asta'i pentru noi. Pentru ca e melodia noastra. Si pentru ca imi iubesc geamana malefica. ♥

Mergand cu chitara pe mare.

Si'am mers cu chitara pe mare...si'am vazut un pusti...gras!
Si'am mers cu chitara pe mare...si'am vazut o fantoma beata intr'un sicriu de portocale
Si'am mers cu chitara pe mare...si'am vazut un rechinos puturos dintos basinos care manca caluti de mare
Si'am mers cu chitara pe mare...si'am vazut o Angela fututa in cur de o veverita marsupiala intr'un cos de mandarine stricate
Si'am mers cu chitara pe mare...si'am facut plaje pe stanci
Si'am mers cu chitara pe mare...si'am vazut un urs cacaniu cu dungi cacanii care manca pizza cu portocale...
Si'a fost foarte frumos!!
Bam.
[Autoarea acestui minunat cantec intitulat "Mergand cu chitara pe mare" este Vadan Andreea si isi are drepturile de autor pentru acesta.]
Te iubesc genialo ♥

joi, 25 noiembrie 2010

Un gand...


Mi'e dor de el...mi'e foarte dor de el. As vrea sa pot sa'l mai iau o singura data in brate. Macar o data. Dar nu pot.

marți, 23 noiembrie 2010

Madness.




Da mă, da, stiu ! Stiu cat de mult gresesc, stiu ca nu e bine ce fac, ca nu trebuie sa ignor ci sa lupt, dar nu mai vreau. M'am saturat sa'mi pun intrebari care nu au raspuns, m'am saturat sa sper ca o sa fie bine, si stiu ca ma mint, dar asta e. Crede'ti'ma, multi mi'au zis asta, da' cei mai multi nu inteleg ca eu o sa fac tot cum ma taie capu'. Prefer sa ma mint si sa ma afund din ce in e mai rau in nebunia mea. Degeaba incerc sa inteleg, n'o sa inteleg nimic. Asa ca nici nu ma mai chinui. Nu mai vreau sa stiu, sa caut, sa incerc. Vreau sa iau tot asa cum e si sa nu mai judec pe nimeni si nimic. Asta'i viata, scurta si de cacat. Si incep sa ma obisnuiesc cu ideea. Adios, mother fuckers. Fuck off !

joi, 11 noiembrie 2010

Fade away

Oare asta e noroc? Incep sa ii dau dreptate lu' mami cand mi'a zis ca in viata e un anumit echilibru, astea sunt legile naturii. Dupa ploaie, rasare si soarele. Nu'mi vine sa cred ca inca imi este alaturi, ca ma iubeste asa cum sunt, cu nebuniile si fixatiile mele, indiferent de cat de nesufirita sunt sau cat de mult il fac sa sufere...nu'mi reprosaza nimic. Ma accepta pur si simplu. Ma priveste de parca as fi un ideal, ceva perfect, ceva unic, ceva ce n'a mai intalnit niciodata, ma trateaza ca pe o piesa fragila de muzeu...si m'a lasat fara cuvinte. Nu credeam pana in momentul de faza ca exista o asa persoana. E fascinant. Si cel mai important, ma iubeste. Asta nu prea pot sa inteleg. Cum de ma iubeste? Hmmm...ce zic? Habar n'avem noi ce e aia iubire. Sau poate avem o vaga idee, dar nu iubirea aia...in fine, o sa vina si vremurile alea. Hai sa nu ne grabim si sa savuram momentul. Ma intreb oare cat va dura. Mereu? Nu, a mult prea mult spus. Desi spune ca nu ar mai vrea sa se termine niciodata, "niciodata" e un cuvant mare pentru o situatie atat de neinsemnata. Neinsemnata in general, dar pentru noi inseamna foarte mult. Tocmai de asta nu prea imi pasa ce inseamna pentru altii. Dar...bineinteles ca trebuie sa existe si un "dar", ca daca nu ar exista acest "dar' nu ar mai fi nici postarea asta nevinovata, scrisa intr'un moment in care autoarea bate campii in lipsa de alte ocupatii constructive. Acum sa revenim la oile noastre (mele =D) Dar...ma simt ciudat, pentru ca nu pot spune ca simt intocmai acelas lucru pentru el. Imi pare atat de rau ca l'am ranit si nu merita. Stiam ca pana la urma o sa se intample si asta...si regret. Oricum, m'a iertat. Sincer vorbind, daca mie mi'ar fi facut cineva ce i'am facut eu...ar fi iesit urat. Imi pare chiar rau ca trebuie sa treaca prin asta (din nou) din cauza mea. In schimb, ma face sa inteleg ca exista oameni care te plac pentru ceea ce esti, oameni pe care te poti baza oricand. Oameni care merita sa fie iubiti.

marți, 2 noiembrie 2010

Freedom.

Bloody Hell, lasati'ne in iadul nostru ! Ce nu intelegeti oameni buni? N'o sa ne schimbam niciodata ca sa va intram voua in gratii ! This is what we are ! Party animals, fuckin emos ,crazy mother fuckers, missunderstood gang of l'ill monsters ! Da' stiti care e chestia importanta? Ca suntem noi ! Pur si simplu, asa suntem. Nu ne'am schimbat si nu ne vom schimba vreodata, pentru ca un nebun, e totusi un nebun. Astia suntem noi, asta sunt eu. D'asta ma iubesc ei, pentru ca sunt eu, acel eu unic. Nu'mi e rusine sa'mi spun parerea, nu mi'e rusine sa vin si sa va spun voua, comunisti imputiti, cocalari infecti, ca sunteti jalnici. Nu mi'e rusine sa va scuip intre ochi, chiar daca sunt una contra 10. Prefer sa mor cu zambetul pe buze acum, sa mor pentru ce am mai scump, sa mor in numele a tot ce am iubit, sa mor in numele prietenilor, sa mor in numele libertatii ! Decat sa traiesc toata viata dupa regulile lor stupide, mai bine imi pun castile in urechi cu Metallica la maxim si imi trag un glont in cap, and this is how ends my fuckin' happy life ! :] De cate ori tre' sa mai fie explicata chestia asta ca sa se inteleaga clar si raspicat? Ne priviti ca pe niste delicventi? Treaba voastra. Sa ne pupati in fund, oricum nu ne pasa. Ne'am saturat sa ni se puna diferite etichete si ca toti de sus sa se uita stramb la noi doar pentru felul in care ne traim viata. Daca voi ati ales sa traiti asa, sa faceti ce spun altii, sa va calcati demnitatea in picioare ca sa multumiti pe cine stie cine, sa renuntati la cele mai frumoase aspecte ale vietii pentru bani si pentru a da bine in fata alora? Aleluia si un praz verde. Asta nu inseamna ca noi tre' sa facem la fel.
Am jurat ca nu ne vom schimba. Si nu o vom face. Am facut pariu cu viata ca o sa raman asa cum sunt acum cate zile oi avea, pana cand soarta o sa hotarasca ca mi'am facut menirea pe Pamantu' asta ! Sunt gata sa trec peste orice, sunt gata sa ard in iad daca asta considera ca merit. Si daca chiar exista cineva acolo sus, el ne iubeste asa cum suntem si vom ajunge acolo, in raiul sau iadul nostru de oameni imbracati in suflete de copii nebuni. Asa ca lasati'ne in pace. N'o sa ne intelegeti niciodata, asa ca mai bine renuntati, pentru binele tuturor.

NOW AND FOREVER !!!!

luni, 1 noiembrie 2010

Si am invatat...


...ca totul trece, si acum, in mod surpinzator, m'am convins. Unele lucururi, pur si simplu, iti raman imprimate in memorie, dar iti aduci aminte doar de momentele frumoase, uitand numai ura ce a ramas in urma.
...ca trebuie sa pretuiesti ce ai. Am tot ce si'ar putea dori cineva vreodata. O viata frumoasa. M'am decis sa nu mai visez la ce nu o sa am niciodata si sa profit din plin de moment, pentru ca oricand se poate sfarsi.
...ca tristetea e un sentiment inutil. Daca, atunci cand esti trist, stai singur in casa, pe intuneric, asculti muzica trista si iti plangi de mila, nu o sa faci decat sa iti inrautatesti situatia. Zambeste, sigur o sa te simti mai bine.
...ca sunt 1000 de motive pentru care poti sa zambesti, chiar daca esi trist. Uita'te putin in jurul tau si iti vei da seama ca, defapt, lucrurile banale cu care traim zi de zi sunt cele mai fascinante. Pacat ca multi isi dau seama de asta dupa ce le pierd.
...ca exista anumite persoane care te iubesc cu tot cu defecte.
...ca, atunci cand cineva iti spune ca te iubeste, ar fi bine sa ii spui ca si tu simti la fel. Chiar daca in acel moment nu simteam la fel, am invatat sa il iubesc si sa trec peste ce nu credeam c'o sa trec vreodata.
...ca bucuriile vin cand nu te astepti.
...ca e de ajuns o secunda de gandire limpede ca sa iti schimbi toate conceptiile despre viata.

miercuri, 27 octombrie 2010

Bored.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

“-Iti place sa'mi privesti corpul, murmura ea[...]“

2. Fără să verificaţi, cât e ora ?

Cred ca vreo 9 si ceva.

3. Verificaţi.

E 10:49. Sunt total aeriana :]

4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ?

O pereche de pantaloni negri trei-sferturi si un tricou larg, portocaliu. A, si sosetele mele pufoase :D

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ?

La ce imi scrie Deni pe Wall. (Feisbuc ruleaza !)

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ?

Muzica. (Vama Veche - Fericire)

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?

Sambata trecuta, Afi Palace, movie time xD

8. Ce aţi visat ieri noapte ?

O tipa care a venit la mine la scoala si vindea stilouri cu Metallica. -.-

9. Când aţi râs ultima dată ?

Azi. :]

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ?

Un poster cu "Alvin si Veveritele"

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ?

Resident Evil - Afterlife

12. Aţi văzut ceva ciudat azi ?

Nu :-? Sau poate. Habar n'am.

13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ?

E funny, avand in vedere ca n'am nimic mai bun de facut.

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă.

Mi s'au stricat castile de la iPod. o.O

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă.

Raluca - Alexandra

16. Şi dacă ar fi băiat?

Octavian

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?

Da. In Hawai, intr'o cabana pe plaja.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului?

"O bere? Un whisky? O tigare?" nu cred ca o sa ajung acolo, dar in fine.

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ?

nepasarea, durerea, boala, rautatea.

20. Vă place să dansaţi ?

Da :-? Headbang \m/

21. George Bush ?

Nu, James. 8->

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ?

Stoked :]

luni, 25 octombrie 2010

I have to let go !



Si iata cum sunt pe punctul sa ma distrug asa, frumos, cu manuta mea. Doamne, cum sa gandesti asa? Cum? Cum sa fi atat de prost incat sa vrei sa renunti la tot ce e bun si la toti cei care te iubesc cu tot cu defecte, asa cum esti tu? Cum sa tanjesti dupa niste clipe moarte, care n'o sa se mai intoarca niciodata? Cum? Spuneti'mi si mie ! CUM ??!! Sa lasi 5 amarate de zile sa strice tot, sa dai cu piciorul unor sanse de care, poate, nu vei mai avea parte, sa iti bati joc fara sa clipesti de niste oameni care nu ti'au facut nimic, sa vrei sa te razbuni si sa ii faci sa sufere pe cei care nu merita. Totusi, e bine ca sunt constienta ca singura persoana pe care as putea sa ma razbun sunt chiar eu, pentru ca imi fac singura rau. De ce? As vrea din toata inima sa stiu, ca sa pot sa ma schimb, sa pot sa fac ce e bine, pentru mine, pentru toti. Imi e scarba de mine, de ce am facut, in ce hal am ajuns, am ajuns sa fac si sa spun lucruri la care strambam din nas acum ceva timp, am ajuns ca naiba ! Si recunosc asta. Am incercat sa ma schimb, sa fiu din nou cum eram inainte, sa renunt la proastele obiceiurile pe care le'am capatat, sa ma bucur de ce am, sa uit tot ce s'a intamplat, sa'mi vad de ale mele, sa'mi pese doar de prezent, sa traiesc clipa, sa'mi iubesc viata asa cum e ! Am ramas numai cu speranta ca lucrurile o sa se aranjeze de la sine, c'o sa ma linistesc. Si asa a si fost. M'am calmat. Am avut ocazia sa fiu fericita si n'am irosit'o. Acum ma intreb daca e bine ce am facut...si, desi doare, doare cumplit, il las in urma. Poate nu e chiar asa cum am sperat, dar macar sunt fericita si asta e tot ce conteaza pentru moment.

miercuri, 20 octombrie 2010

Capat de drum



..m'am saturat sa aud de la persoanele la care tin cel mai mult ca cine stie ce minunatii vor sa faca.."ma arunc de pe bloc !", "imi tai venele ! nu mai suport!". Si cand ma gandesc ca acum putin timp spuneam si eu tampenii de genu' imi vine sa'mi dau cu ceva in cap, in speranta ca poate imi revin la normal. Din nefercire, am pierdut un prieten bun, un om deosebit, mereu cu zambetu' pe buze, mereu zbanghiu. El nu si'ar fi dorit niciodata sa moara, nu cred ca vreodata i'ar fi trecut prin cap sa se sinucida din cine stie ce motiv stupid. Si totusi, marea divinitate care se presupune ca ne ajuta si ne iubeste, nu l'a ajutat. L'a lasat sa moara. Ce'a ramas in urma lui? Multe lacrimi, suferinta si durere. Dar si niste momente de neuitat. Daca acum ne'ar privi si ar vedea ce aiureli spunem si ce ganduri morbide avem, sunt sigura ca ar zice sa ne potolim si sa ne vedem de ale noastre, pentru ca viata e frumoasa si daca nu stai bine la capitolul "amor". So, fuck with that ! Sunt multe alte lucruri mai importante sau care te pot face sa zambesti.
..acum, de fiecare data cand imi trece prin cap ca ar fi mai simplu sa atentez la sanatatea mea, ma gandesc la oamenii care poate mai au o singura zi de trait si care ar da orice sa fie in locul meu.
..so, sfatul meu pentru cei care au ganduri de genu' asta e sa reflecte putin pe tema asta inainte sa faca vreun gest necugetat. Cateva secunde de neatentie pot costa o viata.

miercuri, 13 octombrie 2010

M.

Zodia – Leu.

Aş vrea – s
ă pot să'i spun 'te iubesc', să dau timpul inapoi, libertate.

Păstrez – amintirile.

Mi-aş fi dorit – s
ă nu'l fi pierdut.

Nu-mi place – realitatea.

Mă tem – c
ă niciodata n'o sa scapi de ce ti'e frica.
Aud – vorbele unui mut.


Îmi pare rău – c
ă s'a terminat

Îmi place – ciocolata cald
ă si muzica

Nu sunt – un om normal.

Dansez – da.

Niciodată – nu am incetat s
ă sper.

Par - un copil tembel.

Plâng – cand imi aduc aminte de ce a fost.

Nu-s întotdeauna – ceea ce par a fi.

Nu-mi place la mine – c
ă am devenit ceea ce credeam că nu o sa devin niciodata.

Sunt confuză – cateodata.


Am nevoie – de el.

Ar trebui - s
ă'mi bag mintile in cap.


sâmbătă, 9 octombrie 2010

O zi lunga

Totu' a inceput intr'o banala zi de vineri, 8 octombrie. Cum Mady, perversa aia dulce, n'a avut de lucru, s'a apucat s'o arda ca emoneii. Nu se stie cum, da' barfa a ajuns pe la toate urechile, bineinteles in zeci de versiuni. Respectiva nebuna n'a raspuns la telefon si i'a bagat pe toti in panica. Mai pe seara, cand in sfarsit m'am linistit si eu, a inceput sa sune telefonu'. Toata lumea disperata "Ma, ce facusi maaaa? Esti bine? Traiesti?". Ca sa aflu si eu dupa aia ca am ajuns la spital, apoi la morga. Interesanta situatie :-? Deci, tre' sa va marturisesc ca acum vorbeste fantoma mea, pentru ca eu, evident, am murit. Asta daca nu stiati. :|
Asta a fost banala zi de vineri. In fine, facand abstractie la niste chestii, mi'am dat si eu seama intr'un final ca am pentru ca sa traiesc. Pacat ca am realizat cat de mult tin unele persoane la mine dupa ce i'am speriat de moarte.
So...in the end...I'm dead mother fuckers, I'm dead ! =)))))

joi, 30 septembrie 2010

Rather feel pain !


A doua oara n'o mai fac, nu, mi'am bagat mintile in cap ! Da da, ai vrea tu ! Uite ca am facut'o din nou. Ca de obicei, ma atasez repede, and then, sufar. Hăhă, vesnica poveste. But, m'am cam saturat sa sufar. Pana la urma, imi bag picioarele ! "Las' ma ca treceee !" Asa si e. Trece. Si ma doare'n cot de ce'o sa mai fie. Probabil nimic. Da' ce mai conteaza? Oricum, asta e asa-zisa "dragoste" (mai da'o dracu' si p'aia), esti fericit o saptamana si regreti 3 luni. Că, daca ceva poate merge prost, va merge prost. Si cand ai impresia că nu poate fi mai rau, atunci iti cade ceru'n cap si te lasa lat. Bam. Incep sa ma obisnuiesc cu senzatia si ajung la concluzia că asta o sa se repete la nesfarsit, de fiecare daca cand gasesc un ciumpalac de care sa "ma indragostesc", care, pana la urma, o sa ma lase cu buza umflata sub cine stie ce motiv, sau că a gasit alta mai buna, si bagao scuza ca sa ma dea dracu' mai repede. Ok, de acum incolo o sa fac si eu la fel. Nu mai am nicio pretentie de la nimeni, lele, sa faca fiecare ce vrea, că doar e viata lor, nu a mea. Daca toti se distreaza si isi bat joc, de ce sa nu fac si eu la fel? Viata e scurta. Deci hai sa schimbam placa, ca asa nu mai merge.

PS: Cu toate astea, ALL I WANTED WAS YOU ! Dar vad c
ă cer prea mult.

luni, 27 septembrie 2010

Copilarie


Mai aud si eu asa, cand stau la taifas cu "adultii" ca cica copilaria si adolescenta ar fi cele mai nasoale perioade din viata unui om. Majoritatea se plang si vor sa isi uite copilaria. Eu personal n'o s'o uit niciodata. E cea mai frumoasa perioada. Timpu' trece atat de repede...as vrea sa nu se mai termine. E perioada aia in care nu'ti mai pasa de nimic, ai da dracu' scoala, ai sta toata ziua sa freci menta...parca tot ce conteaza e dragostea aia de copil...pe care nu toti o cunosc. Unii doar viseaza la ea. Ti'e foame, da' n'ai manca, ti'e somn, da' n'ai dormi...n'ai chef de nimic da' ai chef sa faci de toate...complicata senzatie. Si totusi geniala. Nu te mai intereseaza ce zic altii, pierzi notiunea timpului, te duci tarziu acasa, iti iei pedeapsa de rigoare. Incerci tot ce'ti trece prin cap. Vrei senzatii tari. Cateoata nu se termina tocmai bine, deci tre' sa iti cunosti limitele putin (tin sa specific ca vorbesc din perspectiva mea xD), totusi e mai funny daca intinzi putin coarda sa vezi cat de departe ar putea sa ajunga lucrurile :>
Sunt si situatii mai naspa...in care crezi ca nu mai ai pentru ce sa traiesti. Te lasi. Vrei sa ii pui capat. Te enervezi singur, ca prostu', desi stii ca n'ai de ce. Uneori, cel pe care ai impresia ca'l iubesti te lasa balta, apoi tot incepe sa mearga prost, esti din ce in ce mai nervos, te certi cu prietenii, stai pe ganduri, iti dai seama ca nu e bine ce ai facut, suferi, incerci sa repari ce ai facut, nu'ti iese, persoana care tinea inainte la tine, acum te'a dat dracu', unii prieteni nu mai vor sa te ierte asa ca'ti gasesti altii, incerci sa te impaci cu schimbarile, iti este dor de ce ai avut si suferi din nou, pentru ca stii ca ti'ai facut'o cu mana ta, te chinuie gandurile, nu mai stii ce sa faci, ceri ajutor. Cum ai dat'o in bara inainte, nimeni nu mai vrea sa te ajute. Te'au uitat toti. Ai impresia ca esti singur pe lume, esti debusolat, iar vrei sa renunti. Dar, partea buna e ca, intotdeauna, exista cineva care te face sa mergi mai departe. Acele persoane care nu te vor parasi, care sunt mereu acolo pentru tine, acele persoane pentru care merita sa traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima, cu zambetul pe buze, multumit cu ce ai. Acele persoane care te fac sa realizezi ca ai pentru ce sa traiesti.
Si, chiar daca nu intotdeauna viata e roz, cand esti copil, reusesti sa o faci singur asa cum vrei tu. Pentru ca asta e copilaria. E un vis pe care oricine il traieste, dar nu toti il apreciaza, din pacate. Cu sentimentele ei inselatoare si dezordinea din ganduri...tot e cea mai frumoasa.
Apoi, cand incepi sa cresti, iti faci aluzii cu o viata perfecta pe care ai impresia ca poti sa o ai daca o sa muncesti, o sa iti strangi bani si o sa iti faci o amarata de casa si o sa iti intemeiezi o familie, pretinzand ca ai o viata perfcta, fericita, asa cum oricine si'ar dori. Dar, defapt, nu e tocmai asa. Viata asta "perfecta" pe care pretinzi ca o ai devine o rutina, nu mai gasesti nicio bucurie in nimic, maine...va fi exact ca ieri. Si o s'o tina asa, pana cand o sa cazi iar pe ganduri si o sa iti aduci aminte ce frumos era cand erai copil si nu iti pasa de nimic, voiai doar sa fi fericit. Cu putin curaj, poti sa o iei de la capat, sa incepi sa faci ceva nou, sa iti faci din nou vise, sa scoti la iveala copilul din tine si atunci poti spune ca esti un om fericit. Asta e parerea mea. In viata tre' sa faci ce'ti place, sa lupti ca sa iti implinesti visele si sa iubesti. Nimeni, niciodata, nu va reusi sa iti fure speranta, bucuria si iubirea, daca, bineinteles, crezi in ele.

vineri, 3 septembrie 2010

It hurts again

Uite ca a trecut. S'a dus vara. Cat de trist... iar tre' sa spun adio. Ultima data cand am facut asta , ma asteptam sa gasesc ce am lasat...dar nu. Am gasit ura, neintelegeri, imbarligaturi. Acum...mi'e oarecum frica de ce o sa se intample. Sper sa nu se repete scenariul. Oamenii se schimba, timpul trece pe langa mine si ma lasa rece...si...ei bine...imi e dor de ce era inainte. Norocu' meu ca am descoperit ceva nou, ceva magic, care ma face sa vreau sa ma intorc. Prietenia. Cam greu de recunoscut pentru unii, cu nabadai, certuri, greseli si toate celelalte tampenii care vin cu tot cu ea :] Adevarul e ca e greu...e greu sa lasi in urma ceva la care tii. Partea buna e ca, de data asta, nu trebuie sa uit. O sa iau amintirile peste tot cu mine, pentru ca, ce'i drept, sunt amintiri frumoase. Ce conteaza ca vorbeste lumea? Eu nu o sa tac niciodata :D
Bun, gata cu introducerea plictisitoare, sa trec la subiect. Motivul pentru care m'am apucat sa mai bat putin campii aici >:)
Deci...vreau ca toti (si nu glumesc cand spun TOTI) cu care am petrecut vara asta geniala sa stie ca o sa imi fie foarte dor de ei. Cu fiecare am cate o mica amintire pe care mai mult ca sigur o sa o pomenesc si peste 10 ani. Banuiesc ca se stie despre cine e vorba =D
Si in incheiere, 2 cuvinte: va iubesc. In modul meu ciudat de a iubi :]

joi, 8 iulie 2010

Destainuire

Acel copil care prefera sa mearga singur pe drum. Totul pustiu. Dar el prefera sa mearga singur...stiind ca nimeni nu vrea sa il insoteasca. Ca celorlalti le e frica sa simta ce simte el. Poate s'ar simtii mai bine daca ar fi cineva langa el care sa il ia de mana si sa ii spuna zambind "Nu esti singur". O privire calda si blanda care sa ii dea speranta. Singuratatea ii e cel mai bun prieten. Nu are pe cineva care sa ii fie aproape cand are cea mai mare nevoie. Doar oameni care vor sa il schimbe si sa il indrepte spre cai pe care ei le cred bune. Dar, cu toate astea, acea singuratate il mananca pe dinauntru si il seaca de orice urma de fericire.

Dupa atatea melancolii inghetate si pastrate in ganduri...e mult mai vulnerabila. Nu mai poate duce. Un singur strop de sange ar strica echilibrul de mult pierdut. O ultima lovitura ar fi fatala. Ar dobori'o si ar face'o bucati. Mici bucati imbibate in tristete.

E fara scapare. Caut o mica usita care duce afara din toate astea, dar nu gasesc nimic. Doar intuneric. Peste tot numai intuneric. S'a dus tot. Dragostea a pierit si ea...speranta la fel. Nu mai e nicio cale de intoarcere. Doar un drum care merge inainte, la infinit. Un happy end ar fi prea mult. Ar ajunge si un simplu end. Dar nu exista. Merge inainte, tot inainte...te forteaza...neintrerupt. Un mers cu pasi goi, fara un tel, fara nimic de care sa te sprijini. Ori mergi inainte, ori mori. Mergi inainte sperand sa gasesti ceva. Ceva ce cauti de mult. Simti ca esti aproape de lumina de la capatul tunelului, dar cu cat mergi mai mult, cu atat te departezi. Vrei atat de mult sa ajungi la acel ceva, vrei sa ii simti atingerea.
Totusi e atat de departe. Dar gandul ca poate fi al tau te face sa continui.

Un sentiment atat de profund...care strapunge si cele mai ascunse si misterioase cotloane ale unui suflet uman...

vineri, 25 iunie 2010

Hardcore soul


"Trebuie sa fi destul de nebuna sa asculti rock in prostie!". Asta am auzit in ultimele zile. Chiar asa e? Daca asculti rock esti nebun? Interesant. Eu as zice doar diferit. Oamenilor le e frica de ce nu cunosc. In cazul meu, ma trateaza ca pe o ciudata. Si sitit ce? M'am cam saturat de asta. Sa fiu catalogata drept ciudata pentru ca sunt altfel? De ce? De ce ma condamnati pe mine pentru faptul ca nu ma intelegeti? Negru, tricouri largi, cranii si scheleti, bratari cu tinte si mult rock? Da, cu ele traiec eu in fiecare zi. De'alungul timpului am avut multi "prieteni" care nu au acceptat felul meu de a fi. Pierderea lor. Poate candva vor invata si ei ca nu trebuie sa judece un om dupa aparente. Desi la prima vedere par "iesita din mormant", nu e chiar asa. Cine ma cunoaste cu adevarat stie ce se afla sub hainele negre de rockeritza. Mi'a mai ramas un singur lucru, pe care nu trebuie sa il impart cu nimeni, care nu ma dezamageste si il am intotdeauna alaturi de mine: rock. Nu am pretentia sa intelegeti. Stiu ca nu o veti face. Am incercat sa ma dau si eu dupa moda, sa ma dau dupa ceilalti, dar mi'am dat seama ca nu e pentru mine. Decat sa fiu copia cuiva, mai bine sunt "The Hardcore Kid". Si imi place asa. Unii au incercat sa ma schimbe, altii m'au acceptat asa cum sunt. Aceia sunt adevaratii prieteni. Care te inteleg si te iubesc indiferent de circumstantele mai mult sau mai putin normale. Se mai gaseste cate un ratacit/a sa se ia de mine si de al meu stil, dar niciodata nu m'am simtit si nu ma voi simtii prost in pielea mea. Asta sunt eu. Iubiti'ma asa cum sunt, sau duceti'va dracu! ;] Este frate! Daca mergi cu mine pe strada si ascult rock si dau din cap ti'e ca o sa rada lumea? Pare rau pentru tine, tu esti ala patetic, eu sunt doar aia care a luat'o pe ulei. S'a terminat uleiul? Ce bine! Inseamna ca sunt si eu printre aia normali. Ma simt foarte...naspa! Prefer sa fiu eu aia nebuna si ciudata decat sa fiu in oala cu cretini. Din partea mea, cei care se iau de muzica pe care o ascult si de hainele pe care le port sunt niste oameni ratati de soarta, care prefera sa traiasca facandu'le viata amara altora, in loc sa isi vada de a lor. Pare rau si pentru ei. Poate o sa isi dea si ei seama ca e mai bine sa se preocupe de viata lor, decat sa ii critice pe altii.
So, fuck off! Eu tot venerez rockul, indiferent de parerea voastra :]

Bye, biciz xDD

marți, 15 iunie 2010

miercuri, 9 iunie 2010

Goodbye...

simt nevoia sa mai scriu inca o data despre acest subiect. deeeeeeci....in concluzie...s'a terminat si a6a. si cum Ada a trimis un mass care m'a facut sa plang...tre' sa mai scriu si eu ceva. deci nu pot sa cred ca a mai trecut un an. sunt atatea amintiri...cum ne frecam in zapada pana ne degerau mainile...cum faceam trante pe hol cu Ioana mea...cum mergeam pe hol cu Mihaela ca doua betivance si se uitau piticii la noi...cum l'am udat pe Ionut in freza si el si'a trimis tovarasii sa ma ude cu bidonu' de 5 litrii...cum faceam poze la calorifer cu Alecs...cum ne prosteam prin baie...cum alergam de nervi prin curtea scolii ca o dezaxata...cum urlam la Elena pentru ca nu era de acord cu mine...cum radeam toti de Angela si o faceam pitipoanca...cum ne jucam cu fingerboardu' pe catedra...cum faceam misto de profu' de istorie...cum radeam pe sub banca la religie...cum ma uitam salivand dupa Vali...cum ma fastaceam pana sa ii spun 3 cuvinte amarate...cum ne feream de nebunu' de Ovidiu care voia sa ne dea cu mingea'n cap...cum ne bateam cu bucati de gheata prin clasa...cum imi faceam veacu' numai pe la 7B...cum faceam noi poze cu Rucsy...cum iesea Mihai pe hol si ii saream in brate...cum o incurajam pe Alexandra sa il ia pe Vlad de cur...cum faceam planuri malefice cu Ioana care includeau prostii pe la etaju' 3...cum se lua Octa la bataie cu Giorgi si chemau gastile sa faca scandal...cum genialii Andrei, Ovidiu , Ionut si inca unii erau ingroziti ca ii astepta Max cu alta gasca in fata scolii sa ii ia la bataie...cum veneam cu Deea si cu Ioana la scoala si barfeam...cum imi sclipeau ochii la pantalonii cu tur ai lui Subtzi...cum ii spuneam lui Ada despre "cuceririle mele" si ea despre ale ei...cum bateam palma cu Marcoci si cu Iva...si multe alte chestii. mult prea trist. cred ca tuturor o sa ne lipseasca lucrurile astea mici carora nu le dai atentie, dar care defapt sunt cele mai frumoase momente din viata. si in mod sigur, o sa ne fie dor de 'tovarasii" de la a8a...mai mult sau mai putin. nu o sa mai fie la fel fara ei. noi va iubim, ba! o sa ne lipsiti...:((:((

marți, 8 iunie 2010

In the end


Vin eu azi de la scoala, cu gandul la vacanta, fericita ca maine se predau manualele si nu se mai fac ore...etc etc. Imi desfasor activitatea zilnica [dupa ce mananc, imi iau locul de onoare in fata PC-ului si cam asta ar fi tot] si imi vad de treburile mele neimportante. O scurta cearta cu mama pe motiv ca nu vreau sa imi scriu la matematica. Iesit afara cu rolele. Putin aer proaspat. Ma simteam mai bine. Din nou imi iau locul de onoare la PC. Analizez lista de mess si observ ca inca mai sunt niste tovarasi online. Ii intreb de sanatate. Doua minute de conversatie si zbam. Replica mirobolanta: "Eu am putina treaba". Ma simt data la o parte. Bye tovarase, vorbim alta data [daca ma gandesc mai bine, nici ca te mai intreb vreodata ce faci, ca mai mult ca sigur ai niste treaba]. Vine mama: "Ti'ai pus manualele in ghiozdan?" Intrebare retorica. Ma ridic frumusel de pe scaun si ma indrept spre dulapul cu carti. Incep le scot si sa le pun pe masa. Pauza. Ma incearca un sentiment de regret. Cand ma uitam la cartile mele pe care le'am spurcat tot anu' ca sunt multe si grele...acum...imi pare rau ca trebuie sa le dau inapoi. Le scot copertile si ma uit prin ele. Mama misuna pe langa mine. Eu inca regret ca s'a terminat a6a. Imi vine sa plang. Mama incepe sa rada. Eu incep sa plang de'a'dreptul. Ciudat. Niciodata nu mi'a parut atat de rau ca se termina scoala. Anul trecut scoala mi se parea o teroare necesara. Anul asta a fost altceva. A fost special. A fost ceva nou. A fost cel mai frumos an din viata mea de pana acum. Desi in mod normal as fi vrut sa schimb multe lucruri care s'au intamplat, acum m'am gandit mai bine si nu mai vreau sa schimb nimic. E perfect asa cum e. Atatea amintiri. Prietenia cu Tomata mea, prima mea dragoste adevarata, cei mai tari colegi pe care ii poti avea [chiar daca uneori fac ca toate animalele de pe Terra, eu ii iubesc asa cum sunt], draciile care le faceam cu 7B-u' inainte de ora de Bio, trantele pe hol cu Tomata, frecusurile in zapada, udatul cu sticlele cu apa, "micile" activitati extrascolare pentru care ne'am pregatit 4 luni [dar a meritat]...atatea experiente noi...mult prea cul. Am realizat ca scoala nu e "o teroare". E cel mai frumos loc in care iti petreci cam un sfert din viata asta de cacat. Scoala e perioada care nimeni nu o uita. Nu ma refer la cladirea scolii [ :)) ], ma refer la scoala in general. Eu personal nu o sa o uit. Si chiar cred cu tarie ca nu exista ceva mai smecher decat distractia de la scoala. Punct si am incheiat. Nu ma intereseaza daca ziceti ca sunt nebuna sau tocilara, ma doare'n brisca de parerile voastre. Eu scriu aici ce cred EU, nu ce vreti voi sa ma faceti sa cred.

vineri, 21 mai 2010

Asa nu!


A mea 'lunga' viata nu are prea multe capitole. E ca un circuit cu becuri legate in serie. Se arde unu', se ard toate. Asa e si in capu' meu. Un capitol trist le intristeaza pe toate...intr'un fel. Hai sa incep o viata noua. Un capitol nou. Unul mai fericit, fara regrete, fara suferinta, fara tristete, fara griji. Oare asa sa fie? No...nu cred. Nu exista sat fara caini. Fiecare capitol din viata unui om are parti mai bune si mai putin bune. Fiecare are si o doza de tristete in el. Vorba aia, lucrurile bune vin in portii mici. Sunt fericita trei zile si sufar trei luni. Ce afacere profitabila! Acum, asta este. Ironia sortii. Pana la urma, daca tot ar fi numai in roz, nu ar mai fi nici o bucurie in viata. Da nici chiar asa! Bun, acum sa zicem ca as incepe o 'alta viata', si as uita toate lucurile rele intamplate pana in momentul de fata. Da' orice poveste, cat ar fi ea de trista, tot are un final fericit. Sau cel putin asa cred eu. Zic ca nu pot sa (il) uit, dar defapt nu vreau. Nu vreau sa uit. Sunt prea multe ca sa le uit. In fine, merg si eu pe incredere si zic ca timpul o sa stearga urmele, desi stiu ca nu e asa. Si totusi, am realizat ceva. Ceva important, as spune. In viata nu trebuie sa suferi. Nu trebuie sa iti pese decat de cei carora le pasa de tine. Nu trebuie sa pui la suflet tot ce auzi. Trebuie sa si uiti unele lucruri, chiar daca nu vrei. Trebuie sa pui punct uneori, chiar daca vrei sa dureze o vesnicie. Trebuie sa ierti, chiar daca tu nu ai fost iertat. Dar cel mai important, trebuie sa iubesti. Iubesc, desi eu nu sunt iubita. Mare durere sa iubesti, dar mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Ca sa poti sa iubesti, trebuie sa si ierti. Cateodata, oamenii spun lucruri pe care nu le simt cu adevarat. Si eu am facut asta. Fara intentie. Pur si simplu, s'a intamplat. Si lucruri de genul se intampla fara sa iti dai seama. Dar mai pot sa repar ceva acum? Raul e deja facut. Nu pot decat sa imi cer iertare. Regret din tot sufletul ce am facut. Singurul lucru pe care pot sa il fac acum e sa astept. Astept sa iti dai seama cat de rau imi pare.

joi, 13 mai 2010

In memoria unei prietenii


O amintire vaga imi umbla printre ganduri. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva, dar nu am cu cine. Si gandindu'ma la trecut, mi'am adus aminte de o persoana cu care imi era foarte usor sa vorbesc. Puteam sa stam ore intregi la telefon si sa dezbatem tot felul de subiecte. De la problemele noastre, la problemele altora, pana la teoria relativitatii iesitului afara. Imi placea sa vorbesc cu el. Stiti ceva? Desi in tot timpul asta (si a trecut destul timp) i'am purtat pica, imi e dor sa vorbesc cu el. Imi lipsesc discutiile interminabile despre "gravele urmari" ale unui pupic, predicile despre faptul ca ar trebui sa incerc ceva inainte sa zic "nu imi place! scarbos!", sfaturile bune sau mai putin bune, ideile lui "geniale" si tot restul. Totusi, au fost si clipe frumoase. Chiar daca s'a dus pe apa sambetei asa-zisa noastra prietenie, nu vreau sa uit toate astea. Sunt maruntisurile care imi fac viata mai colorata. Pacat ca a ramas doar o amintire. Cine stie, poate o sa dezgropam si trecutul candva.

In amintirea unui zambet si a unei prietenii pierdute printre false sentimente...

luni, 10 mai 2010

De ce?


E atat de ciudat. E atat de aiurea. Viata e aiurea. Imi vine sa...nu stiu ce imi vine sa fac. Vreau sa plec si sa le las pe toate in urma. Vreau sa o iau de la capat. Defapt nici nu stiu ce vreau sa iau de la capat. Nu stiu. Nu vreau. Nu pot. N'am chef. Nu mai suport. Ma doare. Nu'l inteleg. Nu ma inteleg nici pe mine. Nu inteleg viata. Incep sa ma intreb "De ce?". Imi doresc sa stiu. Vreau adevarul. Vreau sa stiu. Ce simte. Ce crede. Dar imi dau seama ca nu pot sa stiu. Pur si simplu soarta nu vrea sa imi spuna adevarul. Ma minte. Ma mint pe mine. Ma mint ca o sa fie bine. Dar nu o sa fie. Sau o sa fie? Dracu' stie. Eu nu. Nu mai stiu nimic. Nu mai inteleg nimic. Nu mai vreau sa inteleg. Vreau sa las tot sa treaca, sa curga. Sa treaca pe langa mine si sa nu ma afecteze cu nimic. Vreau doar sa se duca. Sa se duca si sa ma lase in pace. Dar nu. Tot se prabuseste in jurul meu. Si ma simt din ce in ce mai singura. Din ce in ce mai multi oameni imi sunt alaturi, dar eu ma simt tot mai singura. Cred ca nu am nevoie sa le pese lor. Vreau sa ii pese lui. Si degeaba vreau eu, ca eu multe vreau dar nu e posibil. Oare cer prea mult? Oare e imposibil ce vreau eu? Oare? Habar nu am. E prima data in viata mea cand nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce sa cred. Nu stiu ce sa mai zic sau ce sa nu zic. Nu stiu. De ce? De ce e atat de greu? De ce e atat de rece? E ceva gen "dust in the wind". Simt ca ma destram in miiiii de bucatele pe care le duce vantul unde vrea el. Ma simt inutila. Simt ca nu am un rost. Nu imi gasesc locul. Desi stiu ca aici e locul meu, ca in alta parte unde sa ma duc? Sa plec la balamuc? O fi mai bine asa?Din nou: habar nu am. Sunt atatea intrebari fara raspuns care imi rastalmacesc gandurile. Si mai vine si vacanta. Sa vina odata! Dupa alea 3 luni chiar ca o sa fie 'dust in the wind'. Sper sa ramana doar o amintire vaga. Eu nu vreau sa se termine. Nu! Nu vreau! Acum, asta este. Toate trec ba! Da'le dracu! Trec, dar lasa urme. Trec, dar nu se uita. Trec, dar in urma lor tot ramane ceva. Ceva atat de special incat nu pot sa uit. Niciodata. O sa treaca anii. Ca doar nu sta timpul in loc. Doar am eu impresia ca sta. Si a mai trecut un an. Pf...si mai e putin si vine si a7a. Inca un hop in viata asta aiurea. Un nou inceput. Vreau sa incep un nou capitol. Mi'e frica sa renunt la ce am...mai degraba am avut. Dar la unele chiar trebuie sa renunti. Ca si daca le tragi dupa tine si nu vrei sa le lasi in urma, tot nu faci nimic. Defapt, nici nu stiu de ce vorbesc atat de general, ca, pana mea, numai eu gandesc asa. M'as bucura sa mai gasesc un ratacit ca mine. Care sa ma inteleaga. Dar nu cred ca exista o persoana care sa ma inteleaga pe mine. Daca nici eu nu ma inteleg pe mine, cum sa ma inteleaga altii? Vorba lu' Chirila: e pur si simplu o realitate cruda. Chiar ca e cruda. Da' ce pot eu sa fac? Sa tac si sa indur. Ca nu am ce sa fac. Nu mai pot. Nu mai suport. Si tre' sa suport. Imi e frica si tremur...de un nou 'cutremur'...

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Mi'am luat placa, bã!


Oh ya'! Life este beautiful deci we must traim it xD

In ultimele zile am innebunit pe toata lumea cu "Imi iau placa!! Ye ye ye ye!!" Si uite ca mi'am luat placa frate! Bine, defapt mama mi'a luat'o (te iubesc, mama). Si de luni in colo o sa strig "Mi'am luat placa baaaaa!!!" Asa ca dragi prieteni, amici, tovarasi: pregatiti'va trupeste si sufleteste, ca vine uraganul "Mady si'a luat skate".

Nu am idee de ce am postat asta pe blog. Cred ca imi e atat de drag ca mi'am luat placa incat as scrie si pe peretii scolii asta:) Avand in vedere faptul ca abia pot sa imi tin echilibrul pe ea, dar asta nu conteaza pentru ca o sa invat [sper]. Am avut o neinspirata alegere sa imi iau pantaloni scurti cand am invatat sa merg, deci sunt plina de zgarieturi si julituri. Dar nici asta nu conteaza, pentru ca imi e prea drag ca sa conteze! Gataaaaaa! Va las! V'am innebunit destul:) Va iubesc!!

joi, 15 aprilie 2010

Love sucks


Bun. Acum fac abstractie de cele doua articole de mai jos, pe care le'am scris mai demult pentru ca eram indragostita. Dragostea astea...ce te indeamna sa faci. La inceput m'am gandit sa sterg acele 2 articole care reflecta sentimentele mele fata de o persoana careia s'a dovedit ca nu ii pasa de mine, dar m'am razgandit. O sa le pastrez ca sa imi aduc aminte ca, totusi, pot sa si iubesc. Dar in momentul de fata imi vine sa sar de pe un pod si sa las in voia sortii ce s'ar putea intampla cu viata mea. Oricum acum nu mai conteaza pentru ca sunt prea trista ca sa mai gandesc logic sau ca sa imi mai pese. Si iar sufar ca un copil tembel ce sunt, sufar si stiu ca nu merita. Orice om normal ar trece peste si nu ar mai privii in urma. Dar nu, eu tre' sa despic firu'n paispe si sa ma gandesc cum ar fi fost daca as fi facut unele lucruri altfel. Nu pot sa trec peste asta. Cel putin nu atat de repede.

De ce trebuie sa fie atat de greu? Defapt, lucrurile sunt foarte simple. Oamenii le complica cu chestii de genul "nu stiu". Spune frate "Da" sau "Nu". Acel "nu stiu" care nu sunt sigura ca vine din suflet incurca extrem de mult treburile. Poate daca nu ne'am mai lasa influentati de cei din anturajul nostru ar fi altfel iar raspunsurile ar fi date din inima. Dupa parerea mea cu cat gandesti mai mult un raspuns pe care vrei sa il dai, cu atat e mai departe de ce simti.

Si cum devin din ce in ce mai trista, o sa ma opresc aici. Revin cand nu o sa mai sufar atat de mult (asta inseamnand niciodata...)


miercuri, 14 aprilie 2010

Ce inseamna sa iubesti


Cand cineva indreapta mingea spre tine incercand sa te loveasca, dar nu il lasa inima, inseamna ca tine la tine? Dupa parerea mea da. Daca nu i'ar pasa de tine ti'ar da una in cap si ai incepe sa plangi (si mai ales cand iti cam place persoana in cauza nu te doare numai capul, ci si sufletul). Poate nici nu isi da seama ca tine la tine, dar nu poate sa te raneasca. Vrea sa te ude cu apa iar tu te asezi in fata lui si spui "Stiu ca nu poti sa o faci!" iar el lasa sticla jos si iti raspunde razand "Atunci poate stii de ce!". Oare ce vrea sa insemne asta? Cred ca e una dintre intrebarile alea afurisite fara raspuns care te macina mult timp. Ei bine, pe mine ma macina. Daca nu aflu cat de curand ce a vrut sa spuna cu acea propozitie, nu o sa mai dorm noaptea! E putin ciudat ca acord o atat de mare atentie unei propozitii nevinovate...poate chiar nu are niciun inteles, sunt doar vorbe goale. Totusi, pana nu imi dau seama ce e cu ea, nu ma las.

Cred ca am inteles ce inseamna sa iubesti. Cand nu e in preajma mea zic ca nu am nici o treaba cu el si reusesc sa imi bag in cap ca nu mai exista nici cea mai slaba sansa pentru mine, mai pe scurt gandesc logic. Dar, cand se apropie de mine, imi uit toate principiile si numai tin cont de nimic din ce am zis cu ceva timp in urma. Cand face gropitele alea in obraji e atat de dulce...cand zambeste...of...il ador! Desi imi jurasem ca nici nu ma mai uit la el, tot intorc privirea cand trece pe langa mine. De ce? Nu pot sa explic. Din moment ce nu pot explica, nu e ceva logic. E peste puterea mea. Pur si simplu fac ce imi spune inima. Nu ma mai intereseaza ce spune lumea, nu ma intereseaza daca rad. Nu imi pasa. Ca, la o adica, daca imi pasa de parerea lor ce rezolv? Nimic. Doar ma complic mai rau.

Sunt constienta ca sunt mari sanse sa gresesc si sa o dau in bara...din nou. Dar risc. Si stiu ca nu e bine sa risc. Deci gandesc. Si ,chiar daca se presupune ca am gandit ce am facut, tot risc. Risc pentru ca iubesc, nu? Daca nu mi'ar pasa nu as mai risca aiurea ca sa intru in belele si mai mari. Poate ma insel si lui chiar nu ii pasa. Acum, asta e, numai el stie adevarul. Pacat ca nu vrea sa mi'l spuna si mie.