"Cand te joci in gand cand te minti razand
Cu moartea pe chip
Sange-n cuvant
Un fir de praf in vant.
Lumea se intampla si n-ai de ales
E oare a ta s-o visezi ?"
A venit iarna. Din nou. Cat de mult am asteptat'o...decembrie...la fel de nostalgic ca de obicei. La fel de rece, la fel de pustiu. La fel cum sunt eu pe dinauntru. Nici luminat, nici intunecat. Doar rece. Rece si pustiu. Acel rece si pustiu fascinant, care ma face sa ma simt mai bine, oarecum. Vreau sa ninga. Vreau sa il vad. Mi'e dor de el. Vreau sa'mi dea un bulgare pufos in nas, sa radem, sa ne intindem pe zapada si sa facem ingerasi. Sa privesc cum cad fulgii, si sa scot limba ca un caine nebun. Si sa mananc fulgi. Si sa ma puna in zapada. Si sa radem din nou. Si cand mi'e frig sa ma ia in brate. Si desi pare ciudat, pentru mine nu exista ceva mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu