Vin eu azi de la scoala, cu gandul la vacanta, fericita ca maine se predau manualele si nu se mai fac ore...etc etc. Imi desfasor activitatea zilnica [dupa ce mananc, imi iau locul de onoare in fata PC-ului si cam asta ar fi tot] si imi vad de treburile mele neimportante. O scurta cearta cu mama pe motiv ca nu vreau sa imi scriu la matematica. Iesit afara cu rolele. Putin aer proaspat. Ma simteam mai bine. Din nou imi iau locul de onoare la PC. Analizez lista de mess si observ ca inca mai sunt niste tovarasi online. Ii intreb de sanatate. Doua minute de conversatie si zbam. Replica mirobolanta: "Eu am putina treaba". Ma simt data la o parte. Bye tovarase, vorbim alta data [daca ma gandesc mai bine, nici ca te mai intreb vreodata ce faci, ca mai mult ca sigur ai niste treaba]. Vine mama: "Ti'ai pus manualele in ghiozdan?" Intrebare retorica. Ma ridic frumusel de pe scaun si ma indrept spre dulapul cu carti. Incep le scot si sa le pun pe masa. Pauza. Ma incearca un sentiment de regret. Cand ma uitam la cartile mele pe care le'am spurcat tot anu' ca sunt multe si grele.
..acum...imi pare rau ca trebuie sa le dau inapoi. Le scot copertile si ma uit prin ele. Mama misuna pe langa mine. Eu inca regret ca s'a terminat a6a. Imi vine sa plang. Mama incepe sa rada. Eu incep sa plang de'a'dreptul. Ciudat. Niciodata nu mi'a parut atat de rau ca se termina scoala. Anul trecut scoala mi se parea o teroare necesara. Anul asta a fost altceva. A fost special. A fost ceva nou. A fost cel mai frumos an din viata mea de pana acum. Desi in mod normal as fi vrut sa schimb multe lucruri care s'au intamplat, acum m'am gandit mai bine si nu mai vreau sa schimb nimic. E perfect asa cum e. Atatea amintiri. Prietenia cu Tomata mea, prima mea dragoste adevarata, cei mai tari colegi pe care ii poti avea [chiar daca uneori fac ca toate animalele de pe Terra, eu ii iubesc asa cum sunt], draciile care le faceam cu 7B-u' inainte de ora de Bio, trantele pe hol cu Tomata, frecusurile in zapada, udatul cu sticlele cu apa, "micile" activitati extrascolare pentru care ne'am pregatit 4 luni [dar a meritat]...atatea experiente noi...mult prea cul. Am realizat ca scoala nu e "o teroare". E cel mai frumos loc in care iti petreci cam un sfert din viata asta de cacat. Scoala e perioada care nimeni nu o uita. Nu ma refer la cladirea scolii [ :)) ], ma refer la scoala in general. Eu personal nu o sa o uit. Si chiar cred cu tarie ca nu exista ceva mai smecher decat distractia de la scoala. Punct si am incheiat. Nu ma intereseaza daca ziceti ca sunt nebuna sau tocilara, ma doare'n brisca de parerile voastre. Eu scriu aici ce cred EU, nu ce vreti voi sa ma faceti sa cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu