keep your hopes up high and your head down low

yaw niggah

n'am mai scris aici de juma' de an. whah, ce repede trece si timpu. n'am mai scris din cauza ca mi'e foarte lene sa exist, daramite sa mai si scriu chestii, nici nu prea am avut timp, cred. am fost ocupata sa'mi pierd viata cu oameni ratati pe care nu ii suport, inca ma intreb de ce umblu cu ei si le inghit prezenta. in fine. cre'ca cea mai semnificativa chestie care s'a intamplat anu asta e relatia minunata de 8 luni prin care am trecut si singura chestie care imi lipseste e sexul, nenorocita dracu ce sunt. in mod normal as sta sa insir ce am invatat din cacatu asta si ce amintiri minunate am, but no, nu prea mai sunt in stare sa invat nimic, m'am plictisit. m'am plictisit sa iubesc aceeasi persoana in fiecare zi, sa ascult aceeasi muzica, sa beau aceeasi bere si sa merg in aceleasi locuri. prin urmare, am devenit o panarama universala care se indragosteste de altceva in fiecare zi. mai putin zilele alea in care patrulez culoarele liceului aluia de cacat ca un zombie si astept cu nerabdare momentu in care o sa ajung acasa, sa mananc si sa dorm. m'am indragostit de trupe si oameni din trupe, de tatuaje si de jagermeister, de tutun , de vikingi si hardcoristi, de alternativ si de natura, de ploaie. de deftones. si de el, care a plecat exact cum venit. si dintr'o mare dragoste si placere am ramas cu un mare nimic, nici macar cu un gol acolo in suflet. nepasarea mea absoluta ma doare pana si pe mine, d'aia am renuntat la cacaturile pe care le faceam inainte. acum urasc si iubesc oamenii in acelas timp, dupa natura lor. si "iubesc" asta a capatat cu totu alt inteles, de ceva timp incoace. probabil pentru ca nu mai e X caruia sa ii zic zilnic "te iubesc"( "te iubesc" insemnand acel sentiment super profund care vine din adancu sufletului, care in mod normal se revarsa asupra unei singure persoane. HOW ABOUT NO DUDE IM FUCKIN 15 AM TOATA VIATA IN FATA) asa ca m'am hotarat sa iubesc gagii care imi dau de baut cand n'am bani, aia cu plete si cu tricou cu Motorhead care arata super misto, aia care vorbesc cu mine cand ma simt ca ultima creatura jegoasa si fara sentimente, aia care fumeaza iarba, asculta Emil si ma fac sa rad, aia care canta la bass sau la chitara, aia blonzi cu ochi albastri, aia cu fleshuri de 20 si blugi super skinny care ling misto, aia care imi sunt cei mai buni prieteni dar ar vrea super mult sa ma combine candva, aia care imi dau melodii dragute pentru ca sufera din cauza unor proaste, aia care au tumblr si imi dau reblog la chestii, aia care imi dau tigari la liceu si tot asa. ocazional iubesc si gagiile, alea blonde cu par lung, care la prima vedere arata ca pitipoancele, dar daca le cunosti o sa vezi ca sunt minunate, alea brunete cu buze mari si frumoase care au mentalitatea mea, alea care asculta core'uri si fac poze geniale, care nu imi tin predici despre cum iubirea vine si trece, ci care imi zic ca urmatoru' sa se futa mai misto sau ca ar fi cazu' sa combin un cocalar. sa iubesc zilele in care boschetaresc cu O. si D. , in care R. are chef sa se uite la filme cu mine si e chiar draguta, zilele cand profa de logica imi da 9, sau cand toata lumea e bine dispusa si si'a gasit tipu' perfect urmand discutiile despre cat de frumos e respectivul in ora de franceza. sa iubesc cum tristetea nu dureaza decat 3 ore si fericirea 3 zile, cum vine iarna si o sa ma cac pe mine de frig mergand spre crashma in care o sa imi pierd toate sambetele asteptand sa vina M. si sa'mi lumineze ziua, cum mai sunt 6 luni pana vine vara si imi vine sa beau si incep festivalurile si imi vad iar toate trupele prea iubite, si tot asa. poate totusi am invatat o chestie, sa ma iubesc pe mine si sa'mi iubesc viata chiar daca e de cacat, bcuz YOLO

si scriind toate treburile astea imi dau seama ca nu am o viata de cacat, chiar e frumoasa. si e frumoasa pentru ca am renuntat sa'mi astept alesu' de acum, am renuntat la suferinta din cacaturi si la tot ce mai face lumea din ziua de azi. pentru ca nu inchid ochii la ce nu'mi convine, pentru ca le fut mortii in gura alora care ma scot din sarite si pentru ca nu mai am rabdarea necesara sa suport toti idiotii. pentru ca viata e frumoasa atunci cand te hoatarsti tu sa o faci asa, sau macar sa o vezi altfel si daca nu iti place cum e, sa o schimbi sau macar sa INCERCI

nu sunt in masura sa dau sfaturi, asta e clar, mi'am pierdut dreptu' ala cand imbratisam asfaltu' plangand si razand in acelas timp din cauza anumitor chestii, fiind sub influenta altor chestii. da pana la urma, asa am ajuns ce sunt acum si asta e, trecutu e trecut, nu mi'e rusine de niciuna din multele mele greseli. so yeah, sfatu' meu e sa *http://www.youtube.com/watch?v=Phd9ku4vggQ*. pa!

nu

I HOPE THIS WORLD FUCKIN' BURNS AWAY, AND I'D FUKCIN' KILL YOU ALL.

de ce tot aici ajung ? dupa toate cacaturile care s'au intamplat in ultimu' timp, tot la blogu' asta vechi si prafuit ma intorc. de ce? ca am ramas singura, de aia. defapt, am fost singura mereu. e doar iluzia aia a fericirii, pe care ti'o dau diferite persoane, langa care te simti asa..complet, that sort of feeling like when you're on drugs. si, chiar daca ti'ai spus de n'spe mii de ori ca esti puternic, ca n'o sa iti mai repeti greselile, ca ai inteles in sfarsit, ca ti'ai gasit locu', faci exact acelas lucru pe care l'ai facut mereu. asa credeam si eu, ca m'am schimbat, c'am trecut peste toate, ca da, ca pula mea, viata e frumoasa, da. m'am inselat ca dracu'. i'm fuckin weak. ca doar asta e vesnica mea problema, caderea dintr'o extrema in alta. da.

suntem mizeria umana care canta si danseaza.

nici nu stiu ce cacat e in capu' meu. cre'ca sunt in alt film, sau ceva..

i'm out

heartburn

hei voi oameni minunati, stiu ca n'am mai scris demult, chiar daca sunt pretty sure ca nu mai citeste nimeni. ma gandesc ca asta'i cam ultima postare din istoria blogului asta (m'am mutat pe tumblr).
si a inceput inca o primvara, si nu seama deloc cu ce era anu' trecut. eu nu mai seman cu mine, nimeni nu mai seamana cu nimeni. ne'am schimbat toti, ca niste mari idioti ce suntem, si, evident, am uitat unii de altii. dar asta am mai spus'o. da, mi'e dor de tot, atatia oameni pe care nu i'am mai vazut de o gramada de timp, atatea chestii si momente prin care n'o sa mai trecem niciodata, sau, cel putin, nu in formula in care eram atunci. ideea e ca.. defapt, nu e nicio idee. sunt happy, sunt complete, i found my way. nu mai am nevoie de un blog pe care sa'mi plang de mila.
so, that's all.

bye dudes, have a nice life. :)

momentul era tot..

ce s'a intamplat cu oamenii astia ? ce s'a intamplat cu noi ? ce s'a intamplat cu toate amintirile, cu prietenia, distractia, bautule, glumele, chestiile retardate, spontane ? s'au dus.. cu tot cu oamenii aia geniali cu care imi placea sa'mi impart fiecare moment, pe care ii iubeam ? i fuckin' miss you, guys..

unde sunt anii aia in care tot zambeam?
rapusi de cuba libre, ragusiti de cat cantam
aveam nisip in par, aveam sclipiri in ochi
si fiecare clipa ni se parea un joc
momentul era tot ..

iti amintesti de vara si noptile de atunci?
unde sunt anii aia?
cate aveam de spus..
cum ne-am schimbat..abia acum eu realizez..
caci timpul are mersul lui
totul are sens ..

stiu, ti se pare absurd ..

you know you're right..

i will never bother you
i will never promise to
i will never follow you
i will never bother you
never speak a word again
i will crawl away for good
i will move away from here
you won't be afraid of fear
no thought was put into this
i always knew it would come to this
things have never been so swell
i have never failed to fail..

de ce? ca se duce tot pe pula , de aia. tot ce e frumos, ce merita sa'i acorzi atentie, ce merita amintit, chestiile elementare, care's minunate prin definitie. tot se ofileste, ne ingropam singuri in minciuni si prejudecati, ne ascundem mereu dupa aceleasi masti scarboase, apoi alergam printre blocurile gri si urate, plangandu'ne ca ne'am pierdut. ne'am pierdut in iadul pe care tot noi l'am creat. am devenit atat de urati, rai, monstruosi chiar, incat am uitat cine suntem defapt si ce ne dorim pe planeta asta. si, usor usor, am distrus'o. dupa ne'am dat seama ca nu e bine, si am incercat sa reparam. ce'a iesit? si mai multa distrugere. ne'am departat si mai mult de la adevarata frumusete si implinire. am si gasit o scuza pentru asta, bineinteles. doar e tipic fiintei umane sa'si gaseasca o portita de scapare. am bagat toate lucrurile minunate intr'un sac, am scris pe el "vise", l'am pus in pod si l'am lasat sa putrezeasca acolo, spunand ca iti gasesti telul in viata stand la birou 24/7 , intre 4 pereti, ca sa castigi niste bani oricum o sa ii cheltui pe niste cacaturi absolut inutile, ca visele sunt pentru oameni aiuriti, si ca visele se sting, odata ce "te maturizezi". si cam asta'i viata "omului obisnuit", adica a sclavului societatii. si partea minunata e ca pe el nu il deranjaza asta, i se pare perfect normal, doar asta face toata lumea, nu ? poate chiar ii place sa linga in cur o mana de oameni inculti, pe care'i crede importanti.
revenind la societate.. aici vroiam sa ajung. ce dracu' s'a intamplat? cu oamenii, cu muzica, cu filmele, cu distractia ? cultura s'a dus, visele s'au dus, frumusetea se duce si ea, toate se schimba, prea mult, prea repede. si e din ce in ce mai rau, pentru ca nimeni nu mai face ceva din suflet. just like Dave Grohl said, nici muzica nu mai are suflet. cum spuneam, ne departam, si ne tot departam, parca fugim de noi.. de ce? vesnica intrebare.. de ce nu putem sa fim fericiti, pur si simplu, pentru ca suntem asa cum suntem ? de ce cautam mereu sa fim altcineva? de ce ne ascundem ? daca am incerca, MACAR DACA AM INCERCA, sa facem ceva diferit, ceva pentru noi, ceva bun, sa iubim, neconditionat, sa zambim mai mult, sa renuntam la cacaturile inutile, sa nu mai fim asa scarbosi, sa incercam..sa traim, sa simtim, sa fim oameni.. nu sa existam pur si simplu, ca o bucata de carne pusa in drum.

..and i fuckin' miss those times, cand stiam sa ne apreciem, nu ne judecam, ne distram impreuna, ne acceptam unii pe altii. mi'e dor de atatea persoane, care insemnau atat de mult, si'acum..nici nu mai stim unii de altii. i miss old friendships.. si, cel mai mult, cred ca..i miss myself, the way i used to be. da, urasc ce'am ajuns. but..still trying to change that. there's hope in everything.

si, in final, ce m'a determinat sa scriu asta, printre multe altele.. 20 februarie '67..happy bithday, Kurt, still too good for this planet. pentru ca a fost si este un geniu, si a reusit sa se remarce prin simpla existenta, prin muzica pe care a facut'o, pentru ca era el insusi, ceva ce rar mai gasesti acum. R.I.P, master..

2012.

you're so fuckin' special
i wish i was special
but i'm a creep
i'm a weirdo
what the hell am i doin' here ?
i don't belong here.

pustiu, sec, scarbos, deprimant, rece. exact cum m'asteptam. mi'e sila sa mai vad oameni, aceeasi oameni cretini cu priviri goale. defapt nici nu poti sa'i numesti oameni, sunt doar..chestii goale, un amalgam de prostie, gretosenie, inghesuit, de obicei, intr'un ambalaj misto, da' le tradeaza privirea si ce scot pe gura. partea urata e ca am ajuns la concluzia ca multi viermi d'astia se invart si pe langa mine. partea cea mai urata e ca obisnuiam sa'i numesc prieteni. nu stiu ce cacat am patit, parca nu'i mai suport pe niciunu', ii vad atat de nuli, nepasatori, mincinosi, habar n'au sa se bucure, habar n'au sa traiasca. sa traiasca, nu sa existe. in fine, nu mai vorbesc despre toti inutilii, da'le'as foc.

lasand la o parte scarba mea continua si inepuizabila de lume..Arch Enemy. asta a fost acum 2 zile, primu' concert pe anu' asta, care parca mi'a mai ridicat moralu'. nu mai e cazu' sa spun ca a fost supermegaextracalifragilistic, ca Angela Gossow e superba si are o voce increfuckingdibila, vorba lu' G. , that awkward moment when urca pe scena o tipa care are mai mult sange in coaie decat toti tipii de'acolo. dadada, e minunata, si m'am indragostit de ea! la asta vroiam sa si ajung. concertele..intotdeauna au avut ceva special, al dracului de special. sentimentu' ala de libertate suprema despre care tot am vorbit, probabil cea mai geniala chestie pe care am simtit'o vreodata, pe care nu poti s'o compari cu nimic altceva. ma doare in pula de toata lumea din juru' meu, care probabil comenteaza acolo, in capu' lor, uite panarama, uite'o frate, cum face, cum se poarta! vai, ce ratata. vai, ce penibil, doamne, cum de o suporta cineva?! i don't give a damn about my bad reputation. de parca as trai din banii lor, sau as sta la usa lor. aia care te critica sunt sub tine. nu, poate's de 100 de ori mai destepti si mai intelepti decat mine, poate au cu 10 ani mai mult ca mine, poate..pula mea. poate nu'mi ajung nici macar pana la glezne. atata timp cat ma critica, inseamna ca sunt o amenintare pentru ei, nu? /:) and i like that. it feeds my ego, ma simt putin mai rea si a dracului decat eram pana atunci. hai, ca deja debitez.
cum urasc din ce in ce mai multi/multe, iubesc mult mai mult lucrurile care mi'au ramas. si asta am realizat'o tot la concert [da, dupa fiecare concert ma mai luminez putin, si inteleg de ce le iubesc asa mult si vreau sa ma duc la toate]. traiesc din ce in ce mai intens fiecare moment, sarut, atingere, nota muzicala care'mi ajunge la urechi, gura de bere, arsura pe gat de la vodka, fum de tigara, rand al unei carti, picatura de ploaie, conversatie. absolut tot ce'mi place si imi da un motiv bun sa vreau sa mai inghit porcaria asta de societate. ma indragostesc in fiecare zii, de alta persoana, de alt moment. se mai naste un vis. si asta'i sentimentu' suprem, asta inseamna sa traiesti. sa fi nimic, si in acelas timp sa fi tot, sa nu stii ce'o sa se intample in continuare. pur si simplu. sa'i zambesti mortii diabolic, sa te lasi purtat de val. sa te topesti cu fiecare picatura de apa si sa invii in fiecare ploaie de vara, care'ti inunda cortu' si indulceste sarea din mare.

viata'i foarte tare, daca stii cu cine s'o imparti si s'o traiesti cum vrei tu. all for now, i guess.