De ce?

E atat de ciudat. E atat de aiurea. Viata e aiurea. Imi vine sa...nu stiu ce imi vine sa fac. Vreau sa plec si sa le las pe toate in urma. Vreau sa o iau de la capat. Defapt nici nu stiu ce vreau sa iau de la capat. Nu stiu. Nu vreau. Nu pot. N'am chef. Nu mai suport. Ma doare. Nu'l inteleg. Nu ma inteleg nici pe mine. Nu inteleg viata. Incep sa ma intreb "De ce?". Imi doresc sa stiu. Vreau adevarul. Vreau sa stiu. Ce simte. Ce crede. Dar imi dau seama ca nu pot sa stiu. Pur si simplu soarta nu vrea sa imi spuna adevarul. Ma minte. Ma mint pe mine. Ma mint ca o sa fie bine. Dar nu o sa fie. Sau o sa fie? Dracu' stie. Eu nu. Nu mai stiu nimic. Nu mai inteleg nimic. Nu mai vreau sa inteleg. Vreau sa las tot sa treaca, sa curga. Sa treaca pe langa mine si sa nu ma afecteze cu nimic. Vreau doar sa se duca. Sa se duca si sa ma lase in pace. Dar nu. Tot se prabuseste in jurul meu. Si ma simt din ce in ce mai singura. Din ce in ce mai multi oameni imi sunt alaturi, dar eu ma simt tot mai singura. Cred ca nu am nevoie sa le pese lor. Vreau sa ii pese lui. Si degeaba vreau eu, ca eu multe vreau dar nu e posibil. Oare cer prea mult? Oare e imposibil ce vreau eu? Oare? Habar nu am. E prima data in viata mea cand nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce sa cred. Nu stiu ce sa mai zic sau ce sa nu zic. Nu stiu. De ce? De ce e atat de greu? De ce e atat de rece? E ceva gen "dust in the wind". Simt ca ma destram in miiiii de bucatele pe care le duce vantul unde vrea el. Ma simt inutila. Simt ca nu am un rost. Nu imi gasesc locul. Desi stiu ca aici e locul meu, ca in alta parte unde sa ma duc? Sa plec la balamuc? O fi mai bine asa?Din nou: habar nu am. Sunt atatea intrebari fara raspuns care imi rastalmacesc gandurile. Si mai vine si vacanta. Sa vina odata! Dupa alea 3 luni chiar ca o sa fie 'dust in the wind'. Sper sa ramana doar o amintire vaga. Eu nu vreau sa se termine. Nu! Nu vreau! Acum, asta este. Toate trec ba! Da'le dracu! Trec, dar lasa urme. Trec, dar nu se uita. Trec, dar in urma lor tot ramane ceva. Ceva atat de special incat nu pot sa uit. Niciodata. O sa treaca anii. Ca doar nu sta timpul in loc. Doar am eu impresia ca sta. Si a mai trecut un an. Pf...si mai e putin si vine si a7a. Inca un hop in viata asta aiurea. Un nou inceput. Vreau sa incep un nou capitol. Mi'e frica sa renunt la ce am...mai degraba am avut. Dar la unele chiar trebuie sa renunti. Ca si daca le tragi dupa tine si nu vrei sa le lasi in urma, tot nu faci nimic. Defapt, nici nu stiu de ce vorbesc atat de general, ca, pana mea, numai eu gandesc asa. M'as bucura sa mai gasesc un ratacit ca mine. Care sa ma inteleaga. Dar nu cred ca exista o persoana care sa ma inteleaga pe mine. Daca nici eu nu ma inteleg pe mine, cum sa ma inteleaga altii? Vorba lu' Chirila: e pur si simplu o realitate cruda. Chiar ca e cruda. Da' ce pot eu sa fac? Sa tac si sa indur. Ca nu am ce sa fac. Nu mai pot. Nu mai suport. Si tre' sa suport. Imi e frica si tremur...de un nou 'cutremur'...