joi, 2 decembrie 2010

Epilog

Ploua...Nu'mi place, ma intristeaza. Singurul lucru care imi place, totusi, este faptul ca'mi ascunde lacrimile. Lacrimile care inca aluneca usor pe obraz, inghetand. Lacrimile care inca curg, desi nu ar trebui. Lacrimile...care nu conteaza. Si iar, iar...inca...inca...imi amintesc. Inca doare. Inca...inca e cum stiam ca o sa fie si cum stiu ca mereu o sa fie. Mereu. Stiu ca ma repet, stiu ca de ceva timp asta'i principalul subiect al postarilor astea tampite...habar nu am de ce tot bat campii aici. Ar trebui s'o las balta. Defapt, am lasat'o. Am pierdut tot si pierd in continuare si putinul care a mai ramas. Am incetat sa mai sper. Nu credeam ca pot s'o pierd si pe asta...dar uite ca totul are un inceput. Nici nu mai stiu ce sa zic...defapt stiti ce? Vreau sa ma descarc. Si nu'mi pasa cine o sa citeasca asta si ce are de comentat. Si mai putin imi pasa ca poate Tu o sa citesti asta si o sa zici ca sunt proasta, ca nu exista dragoste, ci doar o amarata senzatie de atasare, ca nu iti pasa. Stiu! Da' nici mie nu imi pasa. Sunt libera sa aberez cat vreau, sa cred in ce vreau si sa simt aiurelile astea, chiar daca realitatea nu e asta. Tu ai zis ca nu'ti place realitatea. Sincer, nici mie nu'mi place. Imi e dor de zilele alea care pentru tine nu stiu cat au semnat. Imi e dor sa ma iei in brate cand mi'e frig. Imi e dor sa te simt langa mine si sa nu imi mai pese de nimic, doar pentru ca esti tu acolo. Imi e dor sa ma ciufulesti...mi'e dor de "buzita". Mi'e dor de tot. Si din nou, nu'mi pasa ce crezi. Nu'mi pasa! Poti sa crezi ce vrei, sa zici ce vrei. Stiu cat sunt de fraiera, ca inca ma mai gandesc la chestiile alea, la tine. Pur si simplu asta simt. As vrea sa pot sa'mi scot inima din piept, s'o clatesc cu apa si sa uit. Dar nu pot. Si'mi pare rau. Am inteles ca tu nu crezi in iubire, dar asta nu inseamna ca nu exista sau ca eu nu am voie sa cred in ea. A, e valabil si pentru restu'. Desi stiu ca o sa imi iau cateva palme zdravene pentru postu' asta, nu'mi pasa. Degeaba imi tineti voi morala, ca eu tot in nebunia mea raman.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu