O amintire vaga imi umbla printre ganduri. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva, dar nu am cu cine. Si gandindu'ma la trecut, mi'am adus aminte de o persoana cu care imi era foarte usor sa vorbesc. Puteam sa stam ore intregi la telefon si sa dezbatem tot felul de subiecte. De la problemele noastre, la problemele altora, pana la teoria relativitatii iesitului afara. Imi placea sa vorbesc cu el. Stiti ceva? Desi in tot timpul asta (si a trecut destul timp) i'am purtat pica, imi e dor sa vorbesc cu el. Imi lipsesc discutiile interminabile despre "gravele urmari" ale unui pupic, predicile despre faptul ca ar trebui sa incerc ceva inainte sa zic "nu imi place! scarbos!", sfaturile bune sau mai putin bune, ideile lui "geniale" si tot restul. Totusi, au fost si clipe frumoase. Chiar daca s'a dus pe apa sambetei asa-zisa noastra prietenie, nu vreau sa uit toate astea. Sunt maruntisurile care imi fac viata mai colorata. Pacat ca a ramas doar o amintire. Cine stie, poate o sa dezgropam si trecutul candva.
In amintirea unui zambet si a unei prietenii pierdute printre false sentimente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu