teenage extrems.

suntem adolescenti, nu monstrii! ne judecati, dar habar nu aveti ce e in sufletul nostru. ma uit in jurul meu si vad tot felul de persoane, care au tot ce si'ar putea dori un om, ajunge o vorba si li se aduce pe tava orice vor, nu sunt nevoiti sa lupte ca sa obtina ceva, si tot sunt nemultumiti. au impresia ca viata ii fute atat de rau, incat nu mai rezista. assholes, v'ati gandit macar o secunda ca altii nu au un acoperis deasupra capului? ca nu au niciun fel de conditii, mancare, cele necesare vietii, fiecare zi e un chin pentru ei, si voi va plangeti ca n'ati gasit iubirea adevarata? ca v'a parasit iubitul? da, am inteles, si eu plang, si eu sufar, si nimeni nu stie ce ma apasa, nimanui nu ii pasa. stiu cum e sa simti ca nu mai poti, si sa cedezi. am cedat. am facut'o. am crezut ca era singurul lucru care putea sa ma salveze. aveam impresia ca merit tot ce mi se intampla. probabil ca merit, deorece nimic nu se intampla fara un scop. m'am razbunat pe mine. toata lumea mi'a spus ca nu sunt normala, ca nu am motive sa fac asta, dar ce stiu ei? stiu ce simt, cum simt? nu, nu stiu, doar se prefac ca le pasa si imi spun ca inteleg. as prefera sa ma lase intr'o balta de sange, in singuratate si durere, decat sa vina sa'mi intinda mana in scarba. probabil nu sunt singura care crede asta, totusi inca imi sustin ideea ca nimeni nu stie ce se petrece in mintea mea, asa ca nu permit nimanui sa ma judece. e viata mea, deciziile mele, bune sau rele, macar sunt ale mele si daca simt nevoia sa ma razbun pe ceva, ma voi razbuna pe mine, pentru ca eu am gresit. doar lasa'ti'ma in pace si nu ma mai judecati, nu e problema voastra. va rog, nu va mai prefaceti ca va pasa, doar duceti'va dracului ! nu mai pot sa ascult aberatiile tuturor care cred ca viata ii uraste. viata nu uraste pe nimeni, doar ne incearca. aruncati si voi o privire pe geam, sa vedeti si voi in ce lume traiti. va place? nu cred. nu ma priveste ce faceti cu vietile voastre, dar valorificati ce aveti, bucurati'va ca macar aveti o casa si o familie, ca aveti o viata inainte, chiar daca sunt si acele momente in care cedezi. important e sa te ridici. in definitiv, ce nu te omoara te face mai puternic.