the end of the line.

"cel mai dureros mod de a iubi o persoana este sa stai langa ea si sa stii ca nu o vei avea niciodata.."

asta'i pentru ca primavara mea nu incepe cu tine. primavara mea nu incepe cu nimic. poate doar cu mai multa ura, suferinta, si durere. si putin soare. anu' asta parca e intors pe dos. februarie nu implineste dorinte, am inteles. dar speram ca macar primavara poate sa imi umple cat de cat golul din suflet.
imi amintesc primavara trecuta, eram atat de fericita. plimbarile in vechiul nostru Cismigiu, toate prostiile pe care le faceam pe la scoala, micul meu Ionut. a trecut un an. cand? ne'am schimbat atat de mult. si mi'e dor de toate alea. nimicurile pe care o sa mi le amintesc toata viata. si care isi au locul de onoare in cutiuta cu amintiri.
dar spre deosebire de anul trecut, primavara asta s'a schimbat totul. mi'am pierdut cei mai buni prieteni si pe ea. cei pe care nu credeam ca ii voi putea pierde vreodata. nu e an fara nori, fara ploi. dar imi pare rau, nu am vrut sa se ajunga aici. acum, chiar ca am pierdut tot. si numai din vina mea, din nou. el e singurul ce poate face sa nu mai doara, dar o sa'mi iau gandul de la asta, pentru ca nu o sa fie niciodata aici pentru mine.
cred ca acum am destule motive sa renunt. intr'un fel sau altul, trebuie sa ma refac, sa fiu puternica. am jurat ca nu o sa mai vars nicio lacrima pentru el, nici macar nu ii pasa. oare daca ar stii ca e singurul lucru de care am nevoie, s'ar schimba ceva? nu cred. oare m'ar crede? oare l'ar misca cu ceva? nu. i no longer care. o sa ma inchid in mine si'n lumea mea, era mai bine asa.
pai...cred ca asa se termina, odata cu prietenia noastra, sentimentele si amintirile pe care trebuie sa le lasam in urma. incepe alta piesa, cu alte personaje si alt decor.
as vrea sa privesc pe fereastra si sa vad peisajul ala vesel, care sa'mi indulceasca gandurile. poate asa as putea scrie ceva frumos, dar asta'i fara rost. ceva lipseste. fantezia mea de primavara a murit.