nothin' lasts forever.

s'a dus si asta. iti amintesti cand spuneam ca nimic nu ne va desparti ? am jurat ca vom fi acolo una pentru cealalta. ce a mai ramas din toate astea ? juramintele incalcate, minciuni, barfe si ura. frumos, nu ? era singura persoana in care imi pusesem toata increderea. stiam ca o sa fie langa mine cand o sa am nevoie, stiam ca o sa imi stearga lacrimile si ca o sa imi redea zambetul in cele mai grele momente.

unde s'au dus clipele alea ? noptile pierdute cu whisky, Metallica, si discutii interminabile despre orice..mai stii cand stateam pe balcon la minus nu stiu cate grade in pantaloni de pijama si ne uitam la stele ? sau cand faceam noi mari planuri pentru petrecerea aia..sau cand te puneam eu sa imi faci senvisuri bune la doua noaptea si mi'ai storcit rosia pe mine..sau cand ne imbatam ca doua bufnite din lichior..sauuu cand imi venea mie inspiratia de poze la tine in baie sau cum mergeam prin camp si toate celelate chestii tampite pe care le'am facut impreuna. stii, o sa imi lipseasca momentele alea. a fost frumos, cat a fost. imi pare rau ca s'a terminat. dar asta e, pastrez amintirile.

i don't care.

I try to make it through my life, in my way, there's you
I try to make it through these lies, and that's all I do

Just don't deny it,
Don't try to fight this ,and deal with it
and that's just part of it.

mi'au luat tot. tot. am ajuns o umbra. m'au parasit. taman ei, pentru care eram gata sa las tot, credeam ca insemn ceva pentru ei. poate nu chiar atat cat insemnau ei pentru mine, dar macar ceva. m'am inselat. rau. pentru ce sa lupt? am obosit. am obosit sa fiu obosita. nu mai pot sa lupt, nu mai vreau. mereu am spus "las' ca trece", "toate se rezolva". am spus ca o sa fiu puternica, ca o sa trec peste toate. ce rost are? oricum nu o sa fie niciodata bine. si pana la urma cui ii pasa? nimanui. am terminat. de tot.

"don't say anything, just go away."

the end of the line.

"cel mai dureros mod de a iubi o persoana este sa stai langa ea si sa stii ca nu o vei avea niciodata.."

asta'i pentru ca primavara mea nu incepe cu tine. primavara mea nu incepe cu nimic. poate doar cu mai multa ura, suferinta, si durere. si putin soare. anu' asta parca e intors pe dos. februarie nu implineste dorinte, am inteles. dar speram ca macar primavara poate sa imi umple cat de cat golul din suflet.
imi amintesc primavara trecuta, eram atat de fericita. plimbarile in vechiul nostru Cismigiu, toate prostiile pe care le faceam pe la scoala, micul meu Ionut. a trecut un an. cand? ne'am schimbat atat de mult. si mi'e dor de toate alea. nimicurile pe care o sa mi le amintesc toata viata. si care isi au locul de onoare in cutiuta cu amintiri.
dar spre deosebire de anul trecut, primavara asta s'a schimbat totul. mi'am pierdut cei mai buni prieteni si pe ea. cei pe care nu credeam ca ii voi putea pierde vreodata. nu e an fara nori, fara ploi. dar imi pare rau, nu am vrut sa se ajunga aici. acum, chiar ca am pierdut tot. si numai din vina mea, din nou. el e singurul ce poate face sa nu mai doara, dar o sa'mi iau gandul de la asta, pentru ca nu o sa fie niciodata aici pentru mine.
cred ca acum am destule motive sa renunt. intr'un fel sau altul, trebuie sa ma refac, sa fiu puternica. am jurat ca nu o sa mai vars nicio lacrima pentru el, nici macar nu ii pasa. oare daca ar stii ca e singurul lucru de care am nevoie, s'ar schimba ceva? nu cred. oare m'ar crede? oare l'ar misca cu ceva? nu. i no longer care. o sa ma inchid in mine si'n lumea mea, era mai bine asa.
pai...cred ca asa se termina, odata cu prietenia noastra, sentimentele si amintirile pe care trebuie sa le lasam in urma. incepe alta piesa, cu alte personaje si alt decor.
as vrea sa privesc pe fereastra si sa vad peisajul ala vesel, care sa'mi indulceasca gandurile. poate asa as putea scrie ceva frumos, dar asta'i fara rost. ceva lipseste. fantezia mea de primavara a murit.