Don't say anything tonight, if you're gonna say goodbye.

"Do you remember
In December
How we swore we'd never change
Even though you're leaving
That our feelings
Would always stay the same?"

Ultima mea zi. Apoi, iar. Nici nu vreau sa'mi aduc aminte cum s'a terminat data trecuta. Atunci, mi s'a spus ca lumea nu se termina cu el. Ba da, lumea mea. Stau si privesc pe fereastra...peisaj nostalgic. Nu'i pic de soare, e prea trist. Si nu e cu mine. Il vreau aici, sa'l sarut si sa ii spun ca'l iubesc, poate pentru ultima data. Macar am apucat sa'i spun. Nu prea imi mai pasa ce urmeaza. Mi s'a implinit visul. Parea imposibil, dar uite ca s'a intamplat.
Nu vreau sa plec, nu din nou! Frumos ar fi sa putem opri timpul in loc. Fericirea'i scurta si trece, asta e. Acum sunt fericita, maine o sa plang pentru ca trebuie sa'l parasesc. Dar stiu ca, la un moment dat, o sa fiu din nou fericita, langa el.
Chiar daca as incerca sa'l uit, n'ar merge. "Adu'ti bine aminte, copila, daca ai esuat prima data, vei esua si a doua oara, pentru ca nu s'a schimbat nimic." Credeam ca pot. Intr'adevar, am devenit mai puternica, nu si in fata lui, din pacate. Chiar si dupa timpul ala in care am vrut sa'l urasc, sa uit de el, tot am inceput sa tremur cand l'am vazut.
Nu voi mai incerca sa uit. Am inteles ca e imposibil. Mereu va fi asa. Timpul vindeca ranile, dar rana asta nu s'a vindecat datorita timpului care a trecut. Ii incredintez cu drag lumea mea. Sper sa aiba grija de ea.