Mi'am luat placa, bã!

Oh ya'! Life este beautiful deci we must traim it xD

In ultimele zile am innebunit pe toata lumea cu "Imi iau placa!! Ye ye ye ye!!" Si uite ca mi'am luat placa frate! Bine, defapt mama mi'a luat'o (te iubesc, mama). Si de luni in colo o sa strig "Mi'am luat placa baaaaa!!!" Asa ca dragi prieteni, amici, tovarasi: pregatiti'va trupeste si sufleteste, ca vine uraganul "Mady si'a luat skate".

Nu am idee de ce am postat asta pe blog. Cred ca imi e atat de drag ca mi'am luat placa incat as scrie si pe peretii scolii asta:) Avand in vedere faptul ca abia pot sa imi tin echilibrul pe ea, dar asta nu conteaza pentru ca o sa invat [sper]. Am avut o neinspirata alegere sa imi iau pantaloni scurti cand am invatat sa merg, deci sunt plina de zgarieturi si julituri. Dar nici asta nu conteaza, pentru ca imi e prea drag ca sa conteze! Gataaaaaa! Va las! V'am innebunit destul:) Va iubesc!!

Love sucks

Bun. Acum fac abstractie de cele doua articole de mai jos, pe care le'am scris mai demult pentru ca eram indragostita. Dragostea astea...ce te indeamna sa faci. La inceput m'am gandit sa sterg acele 2 articole care reflecta sentimentele mele fata de o persoana careia s'a dovedit ca nu ii pasa de mine, dar m'am razgandit. O sa le pastrez ca sa imi aduc aminte ca, totusi, pot sa si iubesc. Dar in momentul de fata imi vine sa sar de pe un pod si sa las in voia sortii ce s'ar putea intampla cu viata mea. Oricum acum nu mai conteaza pentru ca sunt prea trista ca sa mai gandesc logic sau ca sa imi mai pese. Si iar sufar ca un copil tembel ce sunt, sufar si stiu ca nu merita. Orice om normal ar trece peste si nu ar mai privii in urma. Dar nu, eu tre' sa despic firu'n paispe si sa ma gandesc cum ar fi fost daca as fi facut unele lucruri altfel. Nu pot sa trec peste asta. Cel putin nu atat de repede.

De ce trebuie sa fie atat de greu? Defapt, lucrurile sunt foarte simple. Oamenii le complica cu chestii de genul "nu stiu". Spune frate "Da" sau "Nu". Acel "nu stiu" care nu sunt sigura ca vine din suflet incurca extrem de mult treburile. Poate daca nu ne'am mai lasa influentati de cei din anturajul nostru ar fi altfel iar raspunsurile ar fi date din inima. Dupa parerea mea cu cat gandesti mai mult un raspuns pe care vrei sa il dai, cu atat e mai departe de ce simti.

Si cum devin din ce in ce mai trista, o sa ma opresc aici. Revin cand nu o sa mai sufar atat de mult (asta inseamnand niciodata...)

Ce inseamna sa iubesti

Cand cineva indreapta mingea spre tine incercand sa te loveasca, dar nu il lasa inima, inseamna ca tine la tine? Dupa parerea mea da. Daca nu i'ar pasa de tine ti'ar da una in cap si ai incepe sa plangi (si mai ales cand iti cam place persoana in cauza nu te doare numai capul, ci si sufletul). Poate nici nu isi da seama ca tine la tine, dar nu poate sa te raneasca. Vrea sa te ude cu apa iar tu te asezi in fata lui si spui "Stiu ca nu poti sa o faci!" iar el lasa sticla jos si iti raspunde razand "Atunci poate stii de ce!". Oare ce vrea sa insemne asta? Cred ca e una dintre intrebarile alea afurisite fara raspuns care te macina mult timp. Ei bine, pe mine ma macina. Daca nu aflu cat de curand ce a vrut sa spuna cu acea propozitie, nu o sa mai dorm noaptea! E putin ciudat ca acord o atat de mare atentie unei propozitii nevinovate...poate chiar nu are niciun inteles, sunt doar vorbe goale. Totusi, pana nu imi dau seama ce e cu ea, nu ma las.

Cred ca am inteles ce inseamna sa iubesti. Cand nu e in preajma mea zic ca nu am nici o treaba cu el si reusesc sa imi bag in cap ca nu mai exista nici cea mai slaba sansa pentru mine, mai pe scurt gandesc logic. Dar, cand se apropie de mine, imi uit toate principiile si numai tin cont de nimic din ce am zis cu ceva timp in urma. Cand face gropitele alea in obraji e atat de dulce...cand zambeste...of...il ador! Desi imi jurasem ca nici nu ma mai uit la el, tot intorc privirea cand trece pe langa mine. De ce? Nu pot sa explic. Din moment ce nu pot explica, nu e ceva logic. E peste puterea mea. Pur si simplu fac ce imi spune inima. Nu ma mai intereseaza ce spune lumea, nu ma intereseaza daca rad. Nu imi pasa. Ca, la o adica, daca imi pasa de parerea lor ce rezolv? Nimic. Doar ma complic mai rau.

Sunt constienta ca sunt mari sanse sa gresesc si sa o dau in bara...din nou. Dar risc. Si stiu ca nu e bine sa risc. Deci gandesc. Si ,chiar daca se presupune ca am gandit ce am facut, tot risc. Risc pentru ca iubesc, nu? Daca nu mi'ar pasa nu as mai risca aiurea ca sa intru in belele si mai mari. Poate ma insel si lui chiar nu ii pasa. Acum, asta e, numai el stie adevarul. Pacat ca nu vrea sa mi'l spuna si mie.

Eu, tu si restu'

Am fost eu, tu si restul lumii...nu conteaza ce'abereaza unii... Am fost. Dar nu mai suntem. De ce? Nu stiu...probabil am dat'o in bara din nou, gen: Ups, I did it again. Si cel mai tare doare faptul ca stiu ca mi'am facut'o cu mana mea...si nu e prima oara...De fiecare data imi jur ca nu o sa mai fie la fel si ca o sa gandesc si eu inainte sa vorbesc...dar nu...fac tot cum ma taie capul! Nu pot sa cred!! Aproape ca ma urasc pe mine! Ah...ce as da sa pot sa dau timpul inapoi...dar nu pot. Tragic, nu? Din pacate da...Zic: asta e, o sa'l uit! Ei bine, nu e chiar asa usor. Inca ma lasa rece cand trece pe langa mine si intoarce privirea in directia opusa. Zic din nou: Asta e, o sa'l uit! Incerc sa ma consolez singura, dar oricum nu are rost. Stiu ca nu mai am nicio sansa, dar eu tot sper. Sper la ceva ce nu se va intampla. Doamne, iar visez la lucruri imposibile! Macar pot sa visez. Sa traiesc din vise? As vrea eu, dar nu merge chiar asa. De vreo luna sunt total paralela cu ce se intampla in jurul meu. Sunt cu gandul numai la el. Desi incerc eu sa ma gandesc in alta parte, sa imi ocup timpul cu diferite chestii, tot imi aduc aminte de el. E atat de ciudat...astazi e ultima zi de scoala, maine vine vacanta - orice copil e fericit - eu sufar. Sufar? OMG, chiar nu imi imaginam ca o sa sufar pentru...el. Sper ca vacanta asta o sa fie un medicament si o sa il uit. Si totusi...oare cum ar fi daca ar sti cat de mult tin la el? Poate ar fi frumos si as fi in culmea fericirii, as zbura printre curcubee ^_^ Dar exista si varianta a doua: ar putea fi mult mai rau. Erm...merg pe incredere. Nu stiu ce reactie ar avea daca ar citi asta...si nici nu cred ca vreau sa stiu...