2012.

you're so fuckin' special
i wish i was special
but i'm a creep
i'm a weirdo
what the hell am i doin' here ?
i don't belong here.

pustiu, sec, scarbos, deprimant, rece. exact cum m'asteptam. mi'e sila sa mai vad oameni, aceeasi oameni cretini cu priviri goale. defapt nici nu poti sa'i numesti oameni, sunt doar..chestii goale, un amalgam de prostie, gretosenie, inghesuit, de obicei, intr'un ambalaj misto, da' le tradeaza privirea si ce scot pe gura. partea urata e ca am ajuns la concluzia ca multi viermi d'astia se invart si pe langa mine. partea cea mai urata e ca obisnuiam sa'i numesc prieteni. nu stiu ce cacat am patit, parca nu'i mai suport pe niciunu', ii vad atat de nuli, nepasatori, mincinosi, habar n'au sa se bucure, habar n'au sa traiasca. sa traiasca, nu sa existe. in fine, nu mai vorbesc despre toti inutilii, da'le'as foc.

lasand la o parte scarba mea continua si inepuizabila de lume..Arch Enemy. asta a fost acum 2 zile, primu' concert pe anu' asta, care parca mi'a mai ridicat moralu'. nu mai e cazu' sa spun ca a fost supermegaextracalifragilistic, ca Angela Gossow e superba si are o voce increfuckingdibila, vorba lu' G. , that awkward moment when urca pe scena o tipa care are mai mult sange in coaie decat toti tipii de'acolo. dadada, e minunata, si m'am indragostit de ea! la asta vroiam sa si ajung. concertele..intotdeauna au avut ceva special, al dracului de special. sentimentu' ala de libertate suprema despre care tot am vorbit, probabil cea mai geniala chestie pe care am simtit'o vreodata, pe care nu poti s'o compari cu nimic altceva. ma doare in pula de toata lumea din juru' meu, care probabil comenteaza acolo, in capu' lor, uite panarama, uite'o frate, cum face, cum se poarta! vai, ce ratata. vai, ce penibil, doamne, cum de o suporta cineva?! i don't give a damn about my bad reputation. de parca as trai din banii lor, sau as sta la usa lor. aia care te critica sunt sub tine. nu, poate's de 100 de ori mai destepti si mai intelepti decat mine, poate au cu 10 ani mai mult ca mine, poate..pula mea. poate nu'mi ajung nici macar pana la glezne. atata timp cat ma critica, inseamna ca sunt o amenintare pentru ei, nu? /:) and i like that. it feeds my ego, ma simt putin mai rea si a dracului decat eram pana atunci. hai, ca deja debitez.
cum urasc din ce in ce mai multi/multe, iubesc mult mai mult lucrurile care mi'au ramas. si asta am realizat'o tot la concert [da, dupa fiecare concert ma mai luminez putin, si inteleg de ce le iubesc asa mult si vreau sa ma duc la toate]. traiesc din ce in ce mai intens fiecare moment, sarut, atingere, nota muzicala care'mi ajunge la urechi, gura de bere, arsura pe gat de la vodka, fum de tigara, rand al unei carti, picatura de ploaie, conversatie. absolut tot ce'mi place si imi da un motiv bun sa vreau sa mai inghit porcaria asta de societate. ma indragostesc in fiecare zii, de alta persoana, de alt moment. se mai naste un vis. si asta'i sentimentu' suprem, asta inseamna sa traiesti. sa fi nimic, si in acelas timp sa fi tot, sa nu stii ce'o sa se intample in continuare. pur si simplu. sa'i zambesti mortii diabolic, sa te lasi purtat de val. sa te topesti cu fiecare picatura de apa si sa invii in fiecare ploaie de vara, care'ti inunda cortu' si indulceste sarea din mare.

viata'i foarte tare, daca stii cu cine s'o imparti si s'o traiesti cum vrei tu. all for now, i guess.