heya bitchiz. asa cum probabil v'ati obisnuit, nu stiu cum sa incep. si cum de ceva timp am terminat cu filozofiile vietii si suferinte, transpuse in cuvinte sau mai stiu eu ce, m'am hotarat sa tranform blogu' intr'un jurnal sau..kind of. deeeci, o sa bat putin campii despre ce s'a mai intamplat in minunata mea lume roz cu ponei, sclipici si stelute.
well..singura si parasita, again :)) m'am obisnuit. alt concert, alt tip, alta poveste, alt refuz. normal, ca eu's buna doar o seara. sau doar o saptamana. apoi urmeaza replica "stii, mai bine ramanem prieteni". and we'll never speak to each other again. mnoh..la un moment dat devine frustranta chestia cu one night fun..cand apare acel X si te gandesti ca asta e ok, si chiar ai vrea sa dureze, si'ti faci tot felu' de scenarii in cap, cum o sa mergeti prin zapada tinandu'va de mana, si o sa va incalziti unu' pe altu', si c'o sa fie super draguuut. si dupa..spuf. o saptamana, exact atat a durat visarea mea. in ultima vreme m'am lovit prea des de realitate, deci, am cam incetat sa mai sper la dragostea ideala and bullshit. adica, serios, la varsta asta n'o sa isi gaseasca nimeni iubirea vietii lui, so, profit de timpu' pe care il am, si incerc sa traiesc fiecare moment, cat pot de mult. chiar daca a doua zi dimineata totu' e scrum, ramanand doar o amintire seaca, si'un gust vag de alcool.
si, pe langa asta, am racit. ca dracu. ih, nu ma suport cand sunt bolnava. eu care nu stau in loc toata ziua, mereu pe drumuri, ba cu unu', ba cu altu', sa stau in pat si sa beau ceai. -.- meh. parca deja'mi imaginez, joi seara, X o sa fie cu iubitica lui la Trooper si'o sa se iubeasca pe "Amintiri", si eu o sa fiu la Infected Rain, in pogo. super tareeee. sau, o sa stau acasa si'o sa bolesc. asta ramane de vazut. cert e ca mi'am dat intr'un final seama ca nu's genu' de om care sa aiba nevoie de "relatii" sau de un tip ca sa se distreze si sa se simta bine. si, intr'un fel, cred ca mi'am gasit locu' pe planeta asta. in sfarsit, ma simt al dracului de bine in pielea mea. si nu stiu cum cacat am ajuns sa vorbesc despre asta, dar, daca nu ma asculta nimeni, aici pot sa aberez caaaat vreau. in fine. mic sfat pentru tipele parasite care isi plang de mila si sufera dupa un dobitoc: are balta peste. aa, si n'ajuta cu nimic daca iti plangi de mila pe blog, spunand ca'l iubesti si'l vrei inapoi. been there, done that. el n'o sa iti citeasca niciodata strigatele disperate, sau daca le va citi vreodata, n'o sa'l miste cu nimic.
si, ca un sfarsit minunat pentru un post atat de handicapat:
ma iubesc. MULT. happy fuckin' end. xx
Mda..ai draptate,dar eu ma simt mai bine daca ma smiorcai.Plus ca..Eu ma numar printre cazurile fericite in care ,,super-mega-fat-frumosul" meu imi citeste strigatele disperate si ii pare rau:)
RăspundețiȘtergerehehe.you're a lucky one. acum, fiecare se descarca in diferite moduri. eu m'am saturat sa smiorcai :-s
RăspundețiȘtergerethat s the attitude! important e sa te iubesti pe tine :D dupa sa iubesti pe altii. and we re here! >:D< friends always are, my dear Mad.
RăspundețiȘtergereoh da! <3
RăspundețiȘtergereparcă sunt băiatul pe care l-ai caracterizat :))
RăspundețiȘtergereDar chiar dacă tipa e/era faina, e/era depărtarea, deci nu.
Și eu sunt în exact aceeași situație ca tine, aș vrea, dar mi-e excelent singur.