Uite ca a trecut. S'a dus vara. Cat de trist... iar tre' sa spun adio. Ultima data cand am facut asta , ma asteptam sa gasesc ce am lasat...dar nu. Am gasit ura, neintelegeri, imbarligaturi. Acum...mi'e oarecum frica de ce o sa se intample. Sper sa nu se repete scenariul. Oamenii se schimba, timpul trece pe langa mine si ma lasa rece...si...ei bine...imi e dor de ce era inainte. Norocu' meu ca am descoperit ceva nou, ceva magic, care ma face sa vreau sa ma intorc. Prietenia. Cam greu de recunoscut pentru unii, cu nabadai, certuri, greseli si toate celelalte tampenii care vin cu tot cu ea :] Adevarul e ca e greu...e greu sa lasi in urma ceva la care tii. Partea buna e ca, de data asta, nu trebuie sa uit. O sa iau amintirile peste tot cu mine, pentru ca, ce'i drept, sunt amintiri frumoase. Ce conteaza ca vorbeste lumea? Eu nu o sa tac niciodata :D
Bun, gata cu introducerea plictisitoare, sa trec la subiect. Motivul pentru care m'am apucat sa mai bat putin campii aici >:)
Deci...vreau ca toti (si nu glumesc cand spun TOTI) cu care am petrecut vara asta geniala sa stie ca o sa imi fie foarte dor de ei. Cu fiecare am cate o mica amintire pe care mai mult ca sigur o sa o pomenesc si peste 10 ani. Banuiesc ca se stie despre cine e vorba =D
Si in incheiere, 2 cuvinte: va iubesc. In modul meu ciudat de a iubi :]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu