Copilarie

Mai aud si eu asa, cand stau la taifas cu "adultii" ca cica copilaria si adolescenta ar fi cele mai nasoale perioade din viata unui om. Majoritatea se plang si vor sa isi uite copilaria. Eu personal n'o s'o uit niciodata. E cea mai frumoasa perioada. Timpu' trece atat de repede...as vrea sa nu se mai termine. E perioada aia in care nu'ti mai pasa de nimic, ai da dracu' scoala, ai sta toata ziua sa freci menta...parca tot ce conteaza e dragostea aia de copil...pe care nu toti o cunosc. Unii doar viseaza la ea. Ti'e foame, da' n'ai manca, ti'e somn, da' n'ai dormi...n'ai chef de nimic da' ai chef sa faci de toate...complicata senzatie. Si totusi geniala. Nu te mai intereseaza ce zic altii, pierzi notiunea timpului, te duci tarziu acasa, iti iei pedeapsa de rigoare. Incerci tot ce'ti trece prin cap. Vrei senzatii tari. Cateoata nu se termina tocmai bine, deci tre' sa iti cunosti limitele putin (tin sa specific ca vorbesc din perspectiva mea xD), totusi e mai funny daca intinzi putin coarda sa vezi cat de departe ar putea sa ajunga lucrurile :>
Sunt si situatii mai naspa...in care crezi ca nu mai ai pentru ce sa traiesti. Te lasi. Vrei sa ii pui capat. Te enervezi singur, ca prostu', desi stii ca n'ai de ce. Uneori, cel pe care ai impresia ca'l iubesti te lasa balta, apoi tot incepe sa mearga prost, esti din ce in ce mai nervos, te certi cu prietenii, stai pe ganduri, iti dai seama ca nu e bine ce ai facut, suferi, incerci sa repari ce ai facut, nu'ti iese, persoana care tinea inainte la tine, acum te'a dat dracu', unii prieteni nu mai vor sa te ierte asa ca'ti gasesti altii, incerci sa te impaci cu schimbarile, iti este dor de ce ai avut si suferi din nou, pentru ca stii ca ti'ai facut'o cu mana ta, te chinuie gandurile, nu mai stii ce sa faci, ceri ajutor. Cum ai dat'o in bara inainte, nimeni nu mai vrea sa te ajute. Te'au uitat toti. Ai impresia ca esti singur pe lume, esti debusolat, iar vrei sa renunti. Dar, partea buna e ca, intotdeauna, exista cineva care te face sa mergi mai departe. Acele persoane care nu te vor parasi, care sunt mereu acolo pentru tine, acele persoane pentru care merita sa traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima, cu zambetul pe buze, multumit cu ce ai. Acele persoane care te fac sa realizezi ca ai pentru ce sa traiesti.
Si, chiar daca nu intotdeauna viata e roz, cand esti copil, reusesti sa o faci singur asa cum vrei tu. Pentru ca asta e copilaria. E un vis pe care oricine il traieste, dar nu toti il apreciaza, din pacate. Cu sentimentele ei inselatoare si dezordinea din ganduri...tot e cea mai frumoasa.
Apoi, cand incepi sa cresti, iti faci aluzii cu o viata perfecta pe care ai impresia ca poti sa o ai daca o sa muncesti, o sa iti strangi bani si o sa iti faci o amarata de casa si o sa iti intemeiezi o familie, pretinzand ca ai o viata perfcta, fericita, asa cum oricine si'ar dori. Dar, defapt, nu e tocmai asa. Viata asta "perfecta" pe care pretinzi ca o ai devine o rutina, nu mai gasesti nicio bucurie in nimic, maine...va fi exact ca ieri. Si o s'o tina asa, pana cand o sa cazi iar pe ganduri si o sa iti aduci aminte ce frumos era cand erai copil si nu iti pasa de nimic, voiai doar sa fi fericit. Cu putin curaj, poti sa o iei de la capat, sa incepi sa faci ceva nou, sa iti faci din nou vise, sa scoti la iveala copilul din tine si atunci poti spune ca esti un om fericit. Asta e parerea mea. In viata tre' sa faci ce'ti place, sa lupti ca sa iti implinesti visele si sa iubesti. Nimeni, niciodata, nu va reusi sa iti fure speranta, bucuria si iubirea, daca, bineinteles, crezi in ele.