joi, 30 septembrie 2010
Rather feel pain !
A doua oara n'o mai fac, nu, mi'am bagat mintile in cap ! Da da, ai vrea tu ! Uite ca am facut'o din nou. Ca de obicei, ma atasez repede, and then, sufar. Hăhă, vesnica poveste. But, m'am cam saturat sa sufar. Pana la urma, imi bag picioarele ! "Las' ma ca treceee !" Asa si e. Trece. Si ma doare'n cot de ce'o sa mai fie. Probabil nimic. Da' ce mai conteaza? Oricum, asta e asa-zisa "dragoste" (mai da'o dracu' si p'aia), esti fericit o saptamana si regreti 3 luni. Că, daca ceva poate merge prost, va merge prost. Si cand ai impresia că nu poate fi mai rau, atunci iti cade ceru'n cap si te lasa lat. Bam. Incep sa ma obisnuiesc cu senzatia si ajung la concluzia că asta o sa se repete la nesfarsit, de fiecare daca cand gasesc un ciumpalac de care sa "ma indragostesc", care, pana la urma, o sa ma lase cu buza umflata sub cine stie ce motiv, sau că a gasit alta mai buna, si bagao scuza ca sa ma dea dracu' mai repede. Ok, de acum incolo o sa fac si eu la fel. Nu mai am nicio pretentie de la nimeni, lele, sa faca fiecare ce vrea, că doar e viata lor, nu a mea. Daca toti se distreaza si isi bat joc, de ce sa nu fac si eu la fel? Viata e scurta. Deci hai sa schimbam placa, ca asa nu mai merge.
PS: Cu toate astea, ALL I WANTED WAS YOU ! Dar vad că cer prea mult.
luni, 27 septembrie 2010
Copilarie
Mai aud si eu asa, cand stau la taifas cu "adultii" ca cica copilaria si adolescenta ar fi cele mai nasoale perioade din viata unui om. Majoritatea se plang si vor sa isi uite copilaria. Eu personal n'o s'o uit niciodata. E cea mai frumoasa perioada. Timpu' trece atat de repede...as vrea sa nu se mai termine. E perioada aia in care nu'ti mai pasa de nimic, ai da dracu' scoala, ai sta toata ziua sa freci menta...parca tot ce conteaza e dragostea aia de copil...pe care nu toti o cunosc. Unii doar viseaza la ea. Ti'e foame, da' n'ai manca, ti'e somn, da' n'ai dormi...n'ai chef de nimic da' ai chef sa faci de toate...complicata senzatie. Si totusi geniala. Nu te mai intereseaza ce zic altii, pierzi notiunea timpului, te duci tarziu acasa, iti iei pedeapsa de rigoare. Incerci tot ce'ti trece prin cap. Vrei senzatii tari. Cateoata nu se termina tocmai bine, deci tre' sa iti cunosti limitele putin (tin sa specific ca vorbesc din perspectiva mea xD), totusi e mai funny daca intinzi putin coarda sa vezi cat de departe ar putea sa ajunga lucrurile :>
Sunt si situatii mai naspa...in care crezi ca nu mai ai pentru ce sa traiesti. Te lasi. Vrei sa ii pui capat. Te enervezi singur, ca prostu', desi stii ca n'ai de ce. Uneori, cel pe care ai impresia ca'l iubesti te lasa balta, apoi tot incepe sa mearga prost, esti din ce in ce mai nervos, te certi cu prietenii, stai pe ganduri, iti dai seama ca nu e bine ce ai facut, suferi, incerci sa repari ce ai facut, nu'ti iese, persoana care tinea inainte la tine, acum te'a dat dracu', unii prieteni nu mai vor sa te ierte asa ca'ti gasesti altii, incerci sa te impaci cu schimbarile, iti este dor de ce ai avut si suferi din nou, pentru ca stii ca ti'ai facut'o cu mana ta, te chinuie gandurile, nu mai stii ce sa faci, ceri ajutor. Cum ai dat'o in bara inainte, nimeni nu mai vrea sa te ajute. Te'au uitat toti. Ai impresia ca esti singur pe lume, esti debusolat, iar vrei sa renunti. Dar, partea buna e ca, intotdeauna, exista cineva care te face sa mergi mai departe. Acele persoane care nu te vor parasi, care sunt mereu acolo pentru tine, acele persoane pentru care merita sa traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima, cu zambetul pe buze, multumit cu ce ai. Acele persoane care te fac sa realizezi ca ai pentru ce sa traiesti.
Si, chiar daca nu intotdeauna viata e roz, cand esti copil, reusesti sa o faci singur asa cum vrei tu. Pentru ca asta e copilaria. E un vis pe care oricine il traieste, dar nu toti il apreciaza, din pacate. Cu sentimentele ei inselatoare si dezordinea din ganduri...tot e cea mai frumoasa.
Apoi, cand incepi sa cresti, iti faci aluzii cu o viata perfecta pe care ai impresia ca poti sa o ai daca o sa muncesti, o sa iti strangi bani si o sa iti faci o amarata de casa si o sa iti intemeiezi o familie, pretinzand ca ai o viata perfcta, fericita, asa cum oricine si'ar dori. Dar, defapt, nu e tocmai asa. Viata asta "perfecta" pe care pretinzi ca o ai devine o rutina, nu mai gasesti nicio bucurie in nimic, maine...va fi exact ca ieri. Si o s'o tina asa, pana cand o sa cazi iar pe ganduri si o sa iti aduci aminte ce frumos era cand erai copil si nu iti pasa de nimic, voiai doar sa fi fericit. Cu putin curaj, poti sa o iei de la capat, sa incepi sa faci ceva nou, sa iti faci din nou vise, sa scoti la iveala copilul din tine si atunci poti spune ca esti un om fericit. Asta e parerea mea. In viata tre' sa faci ce'ti place, sa lupti ca sa iti implinesti visele si sa iubesti. Nimeni, niciodata, nu va reusi sa iti fure speranta, bucuria si iubirea, daca, bineinteles, crezi in ele.
vineri, 3 septembrie 2010
It hurts again
Uite ca a trecut. S'a dus vara. Cat de trist... iar tre' sa spun adio. Ultima data cand am facut asta , ma asteptam sa gasesc ce am lasat...dar nu. Am gasit ura, neintelegeri, imbarligaturi. Acum...mi'e oarecum frica de ce o sa se intample. Sper sa nu se repete scenariul. Oamenii se schimba, timpul trece pe langa mine si ma lasa rece...si...ei bine...imi e dor de ce era inainte. Norocu' meu ca am descoperit ceva nou, ceva magic, care ma face sa vreau sa ma intorc. Prietenia. Cam greu de recunoscut pentru unii, cu nabadai, certuri, greseli si toate celelalte tampenii care vin cu tot cu ea :] Adevarul e ca e greu...e greu sa lasi in urma ceva la care tii. Partea buna e ca, de data asta, nu trebuie sa uit. O sa iau amintirile peste tot cu mine, pentru ca, ce'i drept, sunt amintiri frumoase. Ce conteaza ca vorbeste lumea? Eu nu o sa tac niciodata :D
Bun, gata cu introducerea plictisitoare, sa trec la subiect. Motivul pentru care m'am apucat sa mai bat putin campii aici >:)
Deci...vreau ca toti (si nu glumesc cand spun TOTI) cu care am petrecut vara asta geniala sa stie ca o sa imi fie foarte dor de ei. Cu fiecare am cate o mica amintire pe care mai mult ca sigur o sa o pomenesc si peste 10 ani. Banuiesc ca se stie despre cine e vorba =D
Si in incheiere, 2 cuvinte: va iubesc. In modul meu ciudat de a iubi :]
Bun, gata cu introducerea plictisitoare, sa trec la subiect. Motivul pentru care m'am apucat sa mai bat putin campii aici >:)
Deci...vreau ca toti (si nu glumesc cand spun TOTI) cu care am petrecut vara asta geniala sa stie ca o sa imi fie foarte dor de ei. Cu fiecare am cate o mica amintire pe care mai mult ca sigur o sa o pomenesc si peste 10 ani. Banuiesc ca se stie despre cine e vorba =D
Si in incheiere, 2 cuvinte: va iubesc. In modul meu ciudat de a iubi :]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)