so.asta seara am avut o discutiune cu o persoana. care m'a pus pe ganduri oarecum. stiti, genul ala de persoana care critica orice, dar care in acelas timp se inchide in sine insusi, just like "i'm not nothing like you, and i'm proud i'll never be." pot sa zic ca replica asta m'a lasat spechless. i mean..ceva rautate zace in persoana asta. si nu stiu de ce. cred ca am eu ceva. din punctul meu de vedere [eu, in esenta, un copil batut in cap care face ce face just for fun] e cam aiurea sa astepti toata viata sa gasesti niste persoane "de valoare" cu care sa vorbesti despre literatura, filosofie, arta si mai stiu eu ce chestii boeme pentru oameni inteligenti. wasted time, as spune. sa te ascunzi in carapace asteptand sa te trezesti a doua zi dimineata intr'o alta lume in care gasesti la fiecare colt numai oameni de calitate care sa te inteleaga si sa fie ca tine..adica, de ce sa nu profiti de tot timpul pe care il ai si sa te bucuri de fiecare secunda petrecuta cu un prieten, si toate "cacaturile zilnice"? anyway, asta ramane o dilema pentru mine. cred ca deja am prea mult timp liber si ma gandesc la toate prostiile. si, melodia asta se potriveste perfect:
"This fight he cannot win
A tired man they see no longer cares
The old man then prepares
To die regretfully.."
A tired man they see no longer cares
The old man then prepares
To die regretfully.."
-Metallica - The Unforgiven.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu